inapoi


CUPRINS 
Poezii hazlii, parodii

Cuprins: poemele 1-20
Cuprins: poemele 21-40
Cuprins: poemele 41-60
Cuprins: poemele 61-80
Cuprins: poemele 81-100
Cuprins: poemele 101-120

Cuprins: poemele 1-20
1. cine fura azi un ou, maine a fura un bou 2. Teoria relativitatii pe intelesul tuturor 3. Un taran la locul lui, Harnic foc nevoie mare 4. O tiganca vrea sa divorteze 5. De vrei s-astepti, pe un nebun, la vara, 6. Într-un tren accelerat, serveau masa doi tarani 7. Un student, intr-un bordel 8. Dialog pe marginea santului 9. O tânara frumoasa cum n-a mai fost sub soare 10. Un pirat, dintre aceia ce strabat mari si oceane, 11. O tânara bruneta frumoasa ca o zâna 12. Visul unui viermisor din rahat 13. Într-un sat faimos de munte, când la Poarta ne-nchinam 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.
1. cine fura azi un ou, maine a fura un bou
Pe vremea rea a unui mare dictator Ce nu lasa poporu-n libertate Prin multe bancuri se putea lupta usor Cu obiceiuri strâmbe deocheate În clasa doua dintr-o scoala oarecare Un ou adus de-acasa de Costica Ca sa-l manânce-n pauza cea mare A fost furat si-ascuns de Ionica Vazând Costica ca-i lipseste oul Îngrijorat s-a plâns la-nvatatoare Sa depisteze cine este hotul Si sa-si salveze bruma de mâncare Printr-un control amanuntit la sânge Mirarea nu-i a fost asa de mica Si glasu-i începuse a se stinge Când oul l-a gasit la Ionica Dupa un timp al dictatorului portret A disparut din clasa fara urma Iar invatatoarea cuprinsa de regret A iscodit scolarii ca sa-i spuna Cine-a furat din clasa dictatorul Gigel cel mai destept copil din clasa A spus ca Ionica este autorul Deoarece el mai cazuse-n plasa Si-a zis ca cel ce fura azi macar un ou Având în minte ce sutise Ionica În viitor el sigur va fura un bou Si-atuncea totul sigur se explica Mihail Buricea 25 Octombrie 2006
2. Teoria relativitatii pe intelesul tuturor
Einstein, genial savant, dupa cercetari profunde A aflat ca-n Univers absolutul nu-i niciunde Curios din cale-afara un reporter îndraznet S-a dus ca sa-l iscodeasca pe savantul cel maret - As dori maestre draga daca nu va suparati Sa-mi expuneti teoria la care de mult lucrati Sa ne lamurim si noi cum de ati descoperit-o Si-n ce scop, domnia voastra, lumii-ntregi ati oferit-o - Gândind la viteze mari, în sistem accelerat Am vazut timpul cel scurs cât de mult s-a dilatat Si-am mai sesizat de fel râmand perplex mirat Cum vizibile-mi lungimi drastic mi s-au micsorat În concluzie îti spun c-am lucrat în orice zi Douâzeci si cinci de ore fara a ma obosi - Cum de s-a putut sa faci sa maresti timpul din ziua - Mai devreme m-am trezit când pe flori mai era roua - Mintea mea nu îmi da voie sa-nteleg tot ce mi-ai spus Vreau exemple mai concrete fara a-mi vorbi de sus - Am gasit ca sa-ti explic un exemplu cu tupeu Daca tu ai nasul tau în posteriorul meu Câti avem nasul acolo înfipt ca un cocolos? - Numai eu, maestre draga, e la minte de cocos - Dupa teoria noua avem nasul amândoi Implantat în fund la mine ca un viguros piroi Tu ai nasul tau obraznic înecat la mine-n fund Iara eu, acelasi nas, îl am implantat profund Însa eu în starea asta, în raport, draga, cu tine Conform teoriei mele stau asa un pic mai bine 30 Martie 2010
3. Un taran la locul lui, Harnic foc nevoie mare
Un taran la locul lui Harnic foc nevoie mare Era robul câmpului Si în zi de sarbatoare Robotind din zori în seara Chef de dragoste n-avea Si puteai sa-l pici cu ceara El din somn nu se trezea Azi asa, mâine asa Catrinei, nevestei lui, I s-a aprins camasa De dorul barbatului Într-o zi vecinul lor Vasile mereu atent A vazut-o în pridvor Cum îl privea insistent Din ochiada în ochiada I-a facut cu mâna semne Ca-l asteapta în ograda Sa se iubeasca pe lemne Catrina mereu flamânda Nu îsi mai gasea nici locul Pe Vasile stând la pânda Îl chema sa-i stinga focul Dupa trecerea de zile În timp ce faceau amor I-a prins Leana lui Vasile De i-au aflat satul lor Leana fara de noroc Întâlnindu-se pe bune Cu sotu-nselat cu foc I-a propus sa se razbune As vrea tura dupa tura Sa ne iubim frate, bine Sa mi-o tragi cu multa ura Pâna-n zori cum se cuvine Dup-o dragoste-nadita Facuta cu razbunare Leana tot striga-ndracita Sa i-o traga si mai tare Dupa numere-nzecite Sleit ca o muratura Ion spune pe soptite: Nu mai am nici pic de ura! 25.iunie 2009
4. O tiganca vrea sa divorteze
Nesatula de amor o tiganca dintr-un sat a mers la judecator s-o desparta de barbat Judele a întrebat-o iscodind-o dragalas - Ce vina i-aduci tu, fato sotului de vrei sa-l lasi? - Domnule judecator, pupa-te-as pe-ai tai perciuni pân' s-apuca de amor trec nenumarate luni Iar când sotul ma doreste manca-ti-as ouale tale ma iubeste cocoseste si i-o simt în mine moale - Poate are interes sa se schimbe-n viitor sa te iubeasca mai des si în mod convingator - Daca-si ia angajament sa mi-o traga cum visez sa devina bic, potent, nu mai vreau sa divortez - Mai tigane, ce-ai de spus, la pretentia pirandei, poti sa fii barbat supus la dorintele cucoanei? - Domnule judecator mânca-ti-as biblia ta daca-mi da un ajutor m-as putea un pic schimba Dar mai mult de patru ori pe semestru nu-s în stare sa i-o trag plin de sudori cum vrea ea cu scula tare - Da, asa e mult mai bine spuse piranda zglobie lua tiganul dupa sine si iesi afara-n vrie Dar nedumerita-n minte se întoarse repejor si rosti aste cuvinte catre domn judecator: - As vrea sa ma luminati daca vreti si se mai poate fiti bun si-mi mai precizati câte semestre-s în noapte? August 2008
5. De vrei s-astepti, pe un nebun, la vara,
unei domnisoare care vrea sa fie iubita nebuneste De vrei s-astepti, pe un nebun, la vara, sa te iubesca, pe muchii de cutit, te vei alege, draga domnisoara, cu rani adânci pe fese, negresit. Daca-l atragi în gara la Lehliu, sa faci amor cu el, într-un vagon, cu forta sa imensa, de diliu, ar deraia tot trenul, pe peron. Atunci când trenul va porni domol, prin balansarea voastra în extaz, veti face o escala, la un Moll, ca sa serviti duios ghiveci de praz. Iar daca inima nu-l mai asculta, fii toleranta, scumpa domnisoara, cum poate fi, mereu, o fata culta, chiar daca are gripa aviara! Daca-l ajuti ca sa se faca bine, pe muchii de cutit, a mia oara, te va iubi intens, cum îti convine, ca un nebun, în fiecare vara! Ianuarie 2008
6. Într-un tren accelerat, serveau masa doi tarani
Într-un tren accelerat, serveau masa doi tarani Într-un tren accelerat, serveau masa doi tarani: pâine, slana si cârnat, asa cum mâncau de ani Dupa masa, pe-ndelete, având pofta si de vin, fara însa sa se-mbete, au golit sticle din plin Un firav dintre urbani, observându-le potolul, îi intreba pe tarani: -Cum stati cu colesterolul? Unul dintre ei, pe fata, îi raspunse-n grai duios, -Ne sculam de dimineata cu-un colesterol falols! Ianuarie 2008
7. Un student, intr-un bordel
Un student, intr-un bordel, a intrat fraudulos, ca un hot, ca un misel, pe usa casei din dos Ani, fatuca miloasa, prestatoare de elita, cu o ravna migaloasa, la pus pe student pe plita Dar patroana vigilenta a urlat de-a-nvinetit - Ani, tu nu esti atenta ca studentul n-a platit? - Iti ordon, ca de indata, sa-ntrerupi aceasta munca! Ce, el vrea, fara de plata, sa lucram pe-a noastra lunca? Iunie 2008
8. Dialog pe marginea santului
- Îti mai amintesti, fa? - Ce sa-mi amintesc? - De Beregata, Ghiara, Curcubete, Trocan, Ioana lu' Taiflas, de Curgras, Peagu, Sârboica, Coada-al Tâcului, Ioana lu' Pilica, de Mierla, Torica, Pitigoi, de Manoila al lu' Ion al Ionicî, Motârcan, Blotea, Chisâr, chioru', de Brandea, Toma Oala, Lia Merfului, de Samoila Bruma, Margareta lu' Neamtu, Floarea lu' Turismu, de-al lu' Gule, Costica a lu' Tete, de muierea lu' Turicu, Genica lu' Buzdugan, de Mizurelu, de Ilina Sâmii, fata lu' Duman, de Caiura, dogaru' copilu' lu' Cionica, de Brabete, Licioana, de Veta lu' Gresie, de-al lu' Papuc, de Banica, Lice a lu' Firica, de Anica lu' Tevelei, Mielu lu' Berbecel, de Bursucanu, Oncica, de-al lu' Maruntelu de Busoi al batrân ...................... - Aha, îmi amintesc, fa, da' nu de toti, ca nu mai tâu minte, da' pa Bie, îl sarisi - Taci, fa, ce-ti venii, îl omorâsi, tu, p-asta, l-am vazut ieri, la pomana lu' Gandi - Da', fa, ai dreptate, uite ca gresi, ma ratuti - Da' pe Gorita îl spusasi? - Care Gorita, fa? - Al Sâii Iancului - Nu, fa, ca nu-l stiu, eram mica când s-a dus - Auzi, fa, bate clopotu' la biserica, tot ala la beci îl trage? - O fi vreo sarbatoare, mâine - Ce, sarbatoare, nu vezi ca bate rar, a moarte - O fi murit Balaceanu, ca zace de doi ani - De, de, o fi murit saracu' - Bine ca l-a luat Dumnezeu, ca s-a chinuit, ca un câine, urla de durere, ca din gura de sarpe, da' mai rau, s-a patimit muierea lui - Asa e, acum s-a usurat, si el, si muierea lui -Doamne, câti morti sânt si câti om fi uitat, de traiau, astia, toti, nu mai aveam loc în sat - De, saracii - E, saracii... - Acum urmam noi - Nu te poti opune, asa a rânduit Domnu', n-ai ce face Ianuarie 2008
9. O tânara frumoasa cum n-a mai fost sub soare
O tânara frumoasa cum n-a mai fost sub soare s-a prezentat la medic sa-i spuna ce o doare N-avea o boala grava de care sa se teama dorea pe orice cale s-o bage dragu-n seama Desi de la natura avea frumoase tâte voia cum este moda iubitul sa-si atâte Atunci când strânse banii, mai multe milioane se hotarî de graba sa-si puna silicoane Ajunsa-n cabinetul unui chirurg distins cu frumusetea-i rara pe medic l-a surprins -Ai tâte minunate destul de marisoare eu cred ca nu e cazul ca sa le schimbi, se pare -M-am hotarât, vreau tâte mari pentru amantul meu si pentru asta fac orice, chiar daca va fi greu Va rog sa luati în seama, fara peroratie sa faceti ce e bine pentru operatie Vazând ca nu e cale decizia sa-i schimbe o interna pe fata ca sânii sa-i preschimbe Dupa multe analize si investigatii a sosit si ziua mult doritei operatii Goala pe o veche targa sub cearsaf albastru astepta pe hol chirurgul, ca pe sfântul astru Am uitat sa precizez ca din întâmplare holu-acesta se gasea într-o renovare Îmbracat într-un halat de un alb imaculat un barbat privea cu jind sub cearsafu-i ridicat Avea fata stacojie de ce el vazuse trupul fetei cu pricina îl înnebunise Rând pe rând mai multi barbati în halate albe au facut la fel ca primul ochii sa si-i scalde La toti fata le cazuse când priveau al fetei trup si adulmecau minunea cum adulmeca un lup Minunata domnisoara si-a pierdut rabdarea vazând cum se prelungeste reexaminarea cum în grup barbatii-n alb s-amuzau destul de tare dupa ce-o vazusera din cap pâna în picioare Speriata astfel fata l-a-ntrebat pe ultimul -Operatia nu-ncepe, ca imi iese sufletul? -Noi nu avem de unde sti, suntem necunoscatori medicina ni-i straina, suntem simpli vopsitori -Noi nu stim ce e cu tine, care-ti este rolul noi suntem adusi aicea, sa vopsim tot holul ne-am mirat si ne-am distrat cum o tânara frumoasa sta întinsa pe o targa, desi este sanatoasa Morala: În viata trebuie sa fim atenti si mai ceva nu tot ce este pe pamânt se poate si mânca iar cei ce vor sa para altceva decât sunt ei sunt niste impostori din start, sau daca vreti, misei Noiembrie 2007
10. Un pirat, dintre aceia ce strabat mari si oceane,
Un pirat, dintre aceia ce strabat mari si oceane, pentru-a jefui corabii si vapoare bogatane, dupa ani si ani de lupte pe oglinzile de ape, într-un bar din tinerete, a intrat sa se adape. Când barmanul l-a zarit, dupa vreme îndelungata, l-a intrebat, vazându-i moaca, cum era desfigurata : - Ce s-a intâmplat cu tine, de arati asa ca dracu’? - Nu-inteleg ce vrei a spune? se rasti la el, ciracu’. - Pai, cu multa vreme-n urma, aratai frumos si demn, daca mintea nu ma-nseala, nu aveai picior de lemn. - O batrâne ! Ai dreptate ! Intr-o lupta cu-un vapor, o ghiulea batu-ar vina m-a lasat fara picior. - Asta înteleg acum, dar cârligul de la mâna, cum ai reusit sa-l ai, ca podoaba la-ndemâna? - Intr-o alta lupta data, am fost prins si capturat, drept pedeapsa, inamicii, mâna dreapta, mi-au taiat. - Dar cu peticul la ochi, ce pot sa-nteleg eu, oare? - Ochiul stâng mi-a fost pierdut de o mica zburatoare. - Nu mai înteleg nimic, ma cuprinde disperarea. - Când zbura deasupra mea, a trecut-o usurarea. - Dintr-un simplu gainat, într-o libera cadere, nu se poate sa ramâi, la un ochi, fara vedere! - Ba se poate asa ceva, cineva chior sa ramâna, era prima zi din viata, când purtam cârlig la mâna. Noiembrie 2007
11. O tânara bruneta frumoasa ca o zâna
O tânara bruneta frumoasa ca o zâna ce-a terminat liceul cu medie prea buna ca dar de la taticul sau stilat ca si un lord s-a pomenit în zori de zi cu un Fiesta Ford Omisesem sa va spun ca scumpa domnisoara documentul de sofat si-l luase în primavara Când a vazut masina cum stralucea în soare un diavol pus pe pozne a pus-o la încercare Prin mobilul Erikson cât ai zice un cuvânt prietenul si-a invitat sa soseasca ca un vânt sa-i arate ce cadou a primit la majorat de la dragul sau tatic la un pret nemasurat Luati de-al valului destin pe soseaua soarelui în masina ce rula cu viteza gândului ascultau cazuti în transa muzica manelelor ca si când ei ar fi fost integrati vedetelor Prietenul de la volan într-o curba oarecare apucat de-un somn usor a intrat în derapare s-au izbit de-un plop batrân de pe marginea soselii ramânâd blocati în ford dupa urma paruielii A sosit urgent salvarea de i-a dus la un spital sa-i consulte si trateze într-un mod fundamental Domnita cea bruneta n-a avut mare noroc a ramas fara urechi neputând tine obroc L-a rugat pe un chirurg daca poate fi profund noi urechi sa-i transplanteze de la orice muribund În final domnita noastra a avut sanse marite când o blonda tinerica a murit pe negândite Iscusitul nostru doctor i-a plantat urechi de blonda transformând bruneta noastra într-o dulce Gioconda A rugat-o periodic sa vina la consultatii ca sa vada cum se simte dupa aste operatii Domnisoara brunetica era mândra de transplant si venea cu drag la medic s-o consulte la implant L-a asigurat pe doctor ca se simte dupa lege ca aude foarte bine dar nimic nu întelege Noiembrie 2006
12. Visul unui viermisor din rahat
La umbra unei bolti de vie trona sub zodii un rahat facut la mare ananghie de un confrate constipat Un neam de viermi traind pe-afara au cucerit acest rahat facându-l pentru ei o tara cum niciodata n-au visat Traira asa mai multa vreme cu dragoste imaginara când într-o zi un pui de vierme iesi cu maica-sa din tara Vazând aspecte si mai bune decât ce-aveau ei în rahat începe viermisoru-a pune pe mama sa la explicat -Putem în mar sa locuim s-avem si noi o alta viata? -Dragutul meu, sa jinduim e voie si s-avem speranta -N-ar fi mai bine în banana sa ducem fericite clipe? -Ar fi minune diafana pe-ale destinului aripe -Sa stii ca nu-nteleg nicicum de ce traim într-un rahat si nu gasim de fel alt drum ca sa traim si noi curat! -O fi rahatul de ocara o lume rau mirositoare dar e iubita noastra tara mai mândra decât sfântul soare Morala: Fie marul cât de dulce noi tot în rahat ne-om duce iar banana delicioasa în rahat vom fi acasa Noiembrie 2006
13. Într-un sat faimos de munte, când la Poarta ne-nchinam
Într-un sat faimos de munte, când la Poarta ne-nchinam, navalira turcii-n frunte cu-un vizir aliotman Cum simtira navalirea hoardelor de turci-calai, multi sateni fugira-aiurea prin fânete, printre clai Ne-având loc de-ascunzis, cei isteti dintre flacai, ca-ntr-un joc de pitulis, si-au bagat mintile-n clai Au uitat cuprinsi de teama ca au fundurile-afara si credeau, de bunaseama, ca turcimea îi scapara Când venira turcii-n gloate, le-au dat pantalonii jos si le-au tras-o pe la spate, de s-au dus cântând duios Dupa ce turcii plecara, multumiti de cucerire, toti flacaii-si ridicara pantalonii-n ratacire Unul mai istet, dar dur, spuse ca un iscusit: Ne-au cotrobait si-n cur dar fi'nd prosti nu ne-au gasit! Iulie 2007
14. Cand o fi si-o fi sa mor
Cand o fi si-o fi sa mor Voi trece din nor in nor Si de-acolo mai departe Voi pleca spre miazanoapte Asteptand in ratacire O a doua devenire Si sa pot sa vin apoi In memorie la voi Iar in iernile cernite Cu ninsori necontenite Sa ma-ntorc din lumea mea In fulgi jucausi de nea Sau in primaveri albite De petale infinite Sa vin prin raze de soare Pe-ale muntilor izvoare Si in veri inmiresmate Cu iubiri impovarate Sa vin ca un zburtor La fete pline de dor Sa le-alin durerea dulce Cand fac patul sa se culce Sa raman la ele-n prag Cat timp le-oi ramane drag Iar in toamnele-aurite Si cu frunze ruginite Sa strivesc carari pustii Si sa plec in galaxii Asteptand acolo sus Judecata lui Isus Si sa ma-ntrupez eu iara Pe a lumii noua scara Mihail Buricea, Craiova, martie 2001
15. A mai venit o noua primavara
A mai venit o noua primavara In sufletele noastre inedite Si nu se stie pentru-a cata oara Va mai veni la noi pe nesimtite Si daca a sosit la noi in prag Cu viorele si cu ghiocei E bine ca sa o primim cu drag Si-n dar sa-i oferim frumosi cercei Dar stim ca orice primavara Oricat de drag ne-ar fi sa vie Pe-a lumii nesfarsita scara Ne-apropie de vesnicie Mihail Buricea, Craiova, martie 2001
16. Un print frumos, stralucitor
Un print frumos, stralucitor Dintr-o cetate fara nume Pleca manat de al sau dor Spre tara soarelui apune Acolo peste munti carunti El cauta al lumilor mister Cu doru-n suflet de parinti Si nostalgia dupa-al sau ungher Si ratacind pe noi coclauri Pe-ntinsul marii fericirii Cu barca sa dusa de valuri Ajunse-n mrejele iubirii Tesute-n noptile cu luna De o printesa tot din rasarit Purtand a lumilor cununa In curegerea de timp spre infint Apoi cum se cuvine din stramosi Ei au cerut la bunii lor parinti La anii lor cei tineri si frumosi O binecuvantare ca doi printi Apoi se-ncinse-o nunta-n sine Pe malul unui tarm udat de ape Iar ei purtati de barca cu destine Plutesc pe-a lumilor aripe Mihail Buricea, Craiova, aprilie 2001
17. Cine sunt eu?
Cine sunt eu? Nici eu nu stiu Daca sunt viu Sau sunt un vis Din paradis Sau o poveste Din lumile celeste Strafulgerare de o clipa Pe-a timpului aripa Din marea-ntunecata Si de zei abandonata Sau sunt un gand Din cer coborand La soare apune Pe-a lumii genune Sau un gand curat De lumina dat Mihail Buricea, Craiova, aprilie 2001
18. Ce e partidul ?
Partidul e gasca de borfasi Ce vor fara de munca sa profite De holde, de paduri, de copilasi De oamenii care I-au pus in frunte Partidul e o haita de golani Ce vor sa fure munca celor multi La care au trudit sute de ani Cu greu parintii nostri din parinti Partidul e o trista casta De interese si-nvoieli meschine E pentru noi o grea napasta Ce ne-asupreste din vechime Pardidul e o mana de trufasi Ce nu mai au nici mila nici cuvant E tragedia noastra din oras Este rusinea noastra pe pamant Partidul e minciuna crasa E adevarul crud asasinat Ce sta cu regele la masa Si umbla din palat in alt palat Partidul e desertaciune Un mod umil de-a vinde-o tara La orisicine sau oriunde Pentru popor o grea povara Partidul e motivu-ntemeiat Cand viata e o grea povara De-a revolta poporul oprimat Sa curete de pleava scumpa tara Mihail Buricea, Craiova, aprilie 2001
19. O stranie poveste-i viata noastra
O stranie poveste-i viata noastra In curgerea de vreme-nvolburata Cam tot asa cum pasarea maiastra E un simbol in lupta-adevarata Avand in fata ale lumii valuri Ce duc pe creste spirite divine Ar trebui pe-aceste vechi coclauri Sa curatam pamantul de ruine Ar trebui sa semanam iubire Intre confratii nostri de destine Sa nu cadem in vraja de marire Ca esuam in rataciri meschine Sa nu uitam ca viata-i trecatoare Si-n urma noastra sa lasam castele De suflete pe veci stralucitoare Mai mult decat lumina de la stele In marea trecere sub sfantul soare Sa fim atenti sa nu ranim pe nimeni Sa fim ca niste pasari vestitoare De dragoste sublima printre semeni Din intamplare suntem fiecare Mai mici, mai mari pe-a timpului carare Sa ne-nchinam in sfintele altare C-am fost alesi la marea reflectare O bogatie fara seaman este Ca suntem dupa-a Domnului parare O magica minune de poveste Din nesfarsita spatiului durere In fiecare clipa trecatoare Sa-nobilam al lumilor noroi Asa cum razele din sfantul soare Trezesc la viata pulberea din noi Sa nu lasam mandria sa exalte Ca o virtute-n tara fericirii Sa fim mereu modesti daca se poate Ca asta este calea nemuririi Ca domnul ne-a creat frumos asa Ca truditori sau regi ai armoniei Cu chipul si asemanarea sa Egali si drepti in fata vesniciei Ar trebui ca viata noastra toata Sa fie un altar de-nchinaciune Sa fie o poveste-adevarata Pentru urmasii nostri fara nume Ar trebui sa fim ca niste ingeri Alcatuiti din spirite divine Sa ducem pe ai nostri fragezi umeri Cununa cerului cum se cuvine Mihail Buricea, Craiova, aprilie 2001
20. De nunta voastra...
De nunta voastra dragii mei copii Am incercat prin magice cuvinte Sa va aduc prinosul meu dintai Din inima, de dragoste fierbinte As vrea sa va iubiti mereu cu foc Atata cat va fi pe lume soare Sub stele-aducatoare de noroc Pe minunata timpului carare As vrea ca viata voastra dragii mei Sa fie dragoste adevarata Incredere deplina cu temei De Domnul nostru binecuvantata Din cand in cand ca doi copii cuminti Atunci cand timpul dur va va permite Sa v-amintiti de-ai vostri dragi parinti Sa-i mangaiati macar prin dulci cuvinte Si va doresc s-aveti copii frumosi Sa-i cresteti drepti cu dragoste de tara In amintirea bunilor stramosi Reinviati prin voi la viata iara Si-apoi din lumea voastra cea aleasa Cand doru-n piept nu vrea sa mai ramana Sa reveniti din cand in cand acasa Sa nu uitati de doina cea strabuna Sa nu uitati nicicand de vatra noastra De muntii nostri cu paduri semete De tara si de Dunarea albastra De plaiurile noastre cu fanete Sa v-amintiti mereu de Valea Buna De-ntinsele livezi de pe Spinete De casa noastra calda si strabuna Ramasa singura printre comete Si-acum cand nunta voastra cea frumoasa S-a terminat cu mare bucurie Eu va urez s-aveti la voi in casa Durabila si marea fericire. Mihail Buricea, Craiova, 1 Mai 2001 Cuprins: poemele 1-20> inapoi
Cuprins: poemele 20-40
21. De ziua ta 22. Cand am sa fiu singur ... 23. Am obosit... 24. Doamne, nu se poate, Doamne 25. Gheorghe, Gheorghe… 26. Au trecut atatea clipe 27. As vrea sa stii... 28. Fiara rosie de sange 29. Nu-mi pare rau, c-am sa mor... 30. Unde e lumina lumii ? 31. Cum am trecut ? 32. As vrea nespus frumoasa domnisoara 33. Invata... 34. Eu te-am visat.... 35. De ce-ai venit ? 36. As vrea iubita mea un martisor 37. Eu, subsemnatul... 38. As vrea frumoasa si iubita doamna 39. Doamne, daca tu esti alfa si omega 40. Era la noi, in satul de sub munte
21. De ziua ta
Eu iti doresc iubitul meu baiat Sa fii stralucitor ca si lumina Si sa traiesti mai mult decat un veac Alaturi de iubita ta Irina Si iti doresc sa o iubesti cu foc Pe-a lumilor nemasurata roata Calauzit de stele cu noroc Cuprins de dragoste adevarata Sa o respecti asa cum se cuvine Pe drumul ce-l veti duce impreuna Atat la greu si tot asa la bine Sub nestemata cerului cununa Sa-ti fie o icoana preacurata Sotia ta ce ti-ai ales-o singur Sa fie zana ta cea mult visata Asa cum floarea este pentru mugur De ziua ta noi ne gandim la tine Si-am vrea sa fiti aici acum cu noi Sa te cinstim asa cum se cuvine Cu vin albastru dintr-un vechi butoi Si-ti mai dorim a lumii fericire Si-n suflet pacea dulce din izvoare O viata-nconjurata de iubire Stralucitoare ca si sfantul soare Mihail Buricea, Craiova, 11 Mai 2001
22. Cand am sa fiu singur...
Cand am sa fiu singur, Doamne Singur, in afara Universului tau Asa cum erai tu La inceputul inceputurilor Am sa-mi construiesc un alt Univers Un univers numai al meu Dupa chipul si asemanarea mea Ca sa ma bucur si eu Asa cum te-ai bucurat tu Cand ti-ai vazut lucrarea terminata. Dar sincer, as vrea sa nu te superi, Doamne C-am indraznit si te-am imitat Pentru ca tu ne-ai facut pe noi, oamenii Dupa chipul si asemanarea ta Fauritori de universuri !!! Mihail Buricea, Craiova, mai 2001
23. Am obosit...
Am obosit de-atata mers pe drum Pe-a timpului carare revoluta Si-as vrea sa mor de fapt, dar nu acum Ca teama-mi e de lumea infinita Mi-e teama ca plecand din lumea mea Am sa m-afund in vesnica uitare Asa cum fiecare fulg de nea Cand cade-n palma mea dispare Dar teama mea mereu nemasurata E-ntretinuta de limanul vietii Cand s-ar putea ca lumea noastra toata Sa se scufunde-ntunecimea mortii Dar daca stam si ne gandim mai bine Nimic din lumea-aceasta nu dispare Ci se transforma si apoi devine O noua forma si mai uimitoare Ca viata sa ne fie o poveste De intamplari mereu fermecatoare Am vrea ca, Doamne, sa ne dai de veste De strania poveste viitoare Sa stim ca dupa moarte vom ajunge In valurile-albastre de destine Cu care vom putea pe veci strapunge Imensa poarta-a fortelor divine Mihail Buricea, Craiova, mai 2001
24. Doamne, nu se poate, Doamne
Doamne, nu se poate, Doamne Sa traim fara altare Fara darurile sfinte Fara harul din cuvinte Nu putem muri in pace Daca nu ne-astepti tu, Doamne Sa ne duci in vesnicie Sa ne-adapi cu apa vie Doamne-aici, pe Terra nostra Ti-am vazut lucrarea sfanta Si ne este teama, vai Ca murind plecam din rai Nu stim Doamne cum s-ajungem Sa-ntelegem soarta noastra Si sa ne-mpacam cu gandul Ca ne vine noua randul Sa plecam din lumea asta Intr-o alta inedita Mai buna si mai frumoasa Fericita, fabuloasa Pana-atunci marite Doamne Sa ne-ajuti cum se cuvine Te rugam sa iei aminte Sa putem merge-nainte Mihail Buricea, Craiova, mai 2001
25. Gheorghe, Gheorghe…
Gheorghe, Gheorghe cum te-ai dus Si nimic tu nu ne-ai spus Ai plecat de langa noi Intr-un anotimp cu ploi La sfarsit de primavara Cand nimeni nu vrea sa moara Ai plecat pe nesimtite Spre sfere nedefinite Lasand rudele cu vrere Sa-ti ia bruma de avere Gheorghe cat te-ai chinuit Si ce rau tu ai trait Sa strangi bani pentru calici Pentru hotii mari de-aici Ai plecat indurerat Si pe mine suparat Suparat si-ncrancenat De rude inveninat Sa te-ndepartezi de noi Si le dai averea-apoi Gheorghe trupul ti l-am pus Cu fata catre apus Langa apa Oltului Sub dealul Goranului Ca in noptile rebele Sa-mi simti lacrimile mele Cum se duc pe Olt la vale Si de-acolo catre mare Sa se piarda-n galaxii Si in veacuri purpurii Sub puzderia de stele Ca sa te-ntalnesti cu ele Gheorghe, Gheorghe frate bun Nu stiu cum sa ma razbun Pe reptilele meschine Ce te-au necajit pe tine Si ti-au facut viata acra De te-au pus Gheorhe in lacra Dar nu pot frate sa fac Nici-un rau dupa-al meu plac Dar il las pe Dumnezeu Sa decida-n locul meu Insa eu, Gheorghe, mai frate Am sa plang in miez de noapte C-ai plecat in vesnicie Far' sa-mi spui nimic si mie Te-ai retras frate in stele Si mi-ai dat frate durere Lasand suferinta ta Sa-mi apese inima Si sa-mi dea Gheorghita ghers Sa te plang in al meu vers Daca ti-am gresit mai frate Sa ma ierti daca se poate Si mai mult ca orice as vrea Sa-mi redai iar linistea Pentru ce te-am necajit Pentru ce eu ti-am gresit Iarta-ma Gheorghe mai frate Sa pot merge mai departe Pana cand si eu ca tine Am sa plec din asta lume Ca sa topesc in astre Prin luminile albastre Mihail Buricea, Craiova, iunie 2001
26.Au trecut atatea clipe
Au trecut atatea clipe Peste curgerea-mi de vreme C-am ramas far' de aripe In albastele-mi poeme Au trecut atatea veacuri Pe sub stele trecatoare Transformandu-se in valuri De-ntamplari aleatoare Au trecut milenii multe Peste-a soarelui minune Ce s-au dus pe nesimtite In a spatiului genune Au trecut imense ere Peste-aceste vechi coclauri Lasand urme de durere Si povesti despre balauri Au trecut rebele astre Lunecand spre miazanoapte Prin curburile albastre Unde viata n-are moarte Asa o sa trec si eu Prin acesta intamplare Cautand pe Dumnezeu Cat voi sta sub sfantul soare Sa m-ajute sa-nteleg Minunata sa lucrare S-o pricep si s-o dezleg Pe a timplui carare Mihail Buricea, Craiova, august 2001
27. As vrea sa stii...
As vrea sa stii frumoasa domnisoara Intrata-n universul meu de vise Ca m-ai adus in plina primavara Cu flori de crini si trandafiri aprinse M-ai ridicat pe culmile iubirii Din lumea mea cu teoreme-abstracte Si m-ai adus pe tarmul fericirii Din drumul meu spinos spre miazanoapte Mihail Buricea, Craiova, septembrie, 2001
28. Fiara rosie de sange
Fiara rosie de sange Ce nimic nu-ti mai ajunge Pentru-o palma de pamant Luata fara legamant De hulpava ta dorinta Fara nici-o chibzuinta Din ograda mea firava Cumparata-n primavara M-ai batut si umilit Intr-o seara-n asfintit Ai dorit bruta meschina Sa-mi iei viata fara vina Sa te-nfrupti fiara spurcata Din a vietii mele roata Pentru fapta ta murdara Bruta transformata-n fiara Sa ai parte de durere Fara nici-o mangaiere Si sa plangi in mezi de noapte Pana vei intra in moarte Sa nu mai iubesti nici flori Sa te rogi la cer sa mori Sa n-ai pace pe pamant Pana vei intra-n mormant Sa-ti fie viata calvar Sa nu te bucuri de dar Sa nu ai vre-o bucurie Nici macar in reverie Insa eu fiara turbata N-am sa caut judecata Prin instante pamantesti Pe la usi imparatesti Am sa-l rog pe Dumnezeu Sa decida-n locul meu Printr-o judecata grea Sa-ti apese inima Sa-ti faca viata povara Fara nici-o primavara Pumnii ce mi-ai dat in cap Sa te chinuiasca-n pat Fiara fara Dumnezeu Mi-ai strivit sufletul meu Aducandu-mi suferinta Si o mare umilinta Si-l mai rog pe-al meu parinte Sa-ti dea zile cat mai multe Grele si intunecate Pana vei intra in moarte Iar la dreapta judecata Cand Iisus pe toti ne-asteapta Sa te-arunce in infern Cat va fi timpul etern Ca in viata ta turbata Ai fost fiara-adevarata Ai fost fara Dumnezeu Fiara rosie, ateu Mihail Buricea, Craiova, octombrie 2001
29. Nu-mi pare rau, c-am sa mor...
Nu-mi pare rau ca-am sa mor Dar mi-e teama ca asa Dorul nu va mai fi dor Iar lumina va pleca Spatiu se va-ntuneca Timpul s-ar opri pe loc Totul se va fereca In hazard fara soroc Lumea asta minunata De mister invaluita Va pieri cu mine-odata In genunea-nchipuita Tot ce m-a vrajit in viata Va cadea in nesimtire V-a intra lumina-n ceata Cu intreaga omenire Poate ca asa-i mai bine Ca prin orice nou nascut Sa irumpe noi lumine Si sa curga timpul sfant Pe o noua sfanta scara Din genune pan-la stele Ca apoi din nou sa piara Ca si vremurile mele Mihail Buricea, Craiova, ianuarie 2002
30. Unde e lumina lumii ?
Unde e lumina lumii ? Unde-i cumpana fantanii ? Unde sunt izvoarele Adapand mioarele ? Unde este omenirea Cautandu-si nemurirea ? Unde s-au dus stelele Si privighetorile ? Unde-s fetele cochete Cu flori dalbe in buchete Si iubirile ascunse De nimenea nepatrunse Unde sunt vanturile Frematand padurile ? Primaverile in floare Au pierit cu toate oare ? Verile inmiresmate Unde le-ai dus, Doamne, toate ? Iar cu toamnele-aurite Ce-ai avut sfinte parinte ? Si nici iernile cernite Cu zapezi necontenite Nu mai sunt pe nicaieri Ramanand niste pareri Si ce-nseamna astea toate ? Deacat c-am plecat in moarte Luand cu mine-n ratacire Minunata omenire Nimicind o lume-ntreaga Care mi-a fost mie draga Lasand visurile mele In albastrele-mi poeme Mihail Buricea, Craiova, ianuarie 2002
31. Cum am trecut ?
Cum am trecut Din marea de-ntuneric Prin bariera-albastra Spre marea de lumina In care m-am trezit acum? Cum de-am ajuns aici Impovarat de intrebari rebele Si de raspunsuri fara noima Incatusat in nesfarsite ipoteze Despre cararea ce se pierde In valurile timpului Ce va sa vina peste mine ? Ce miracol m-a trezit Din vesnica uitare Si m-a adus aici Pe taramul luminii sacre Sa nu-mi gasesc pacea Si linistea materiala? Cand trcerea mea Prin marea de lumina Se va termina Voi trece bariera-albstra Din nou in marea de-ntuneric Acolo unde imparateste uitarea Din care m-am zamislit ? Si de-acolo ce va fi cu mine? Voi mai tine minte oare Ca am trecut prin toate acestea? Ce intamplare se va mai intampla cu mine? Este cineva care sa-mi poata raspunde? Sau asta este cheia noastra Sa trecem din marea de-ntuneric Prin bariera-albastra In marea de lumina Adica sa ne nastem si sa traim Iar apoi din nou spre marea de-ntuneric Prin bariera-albastra Adica sa murim Si apoi? Stie cineva povestea aceasta? Mihail Buricea, Craiova, februarie 2002
32. As vrea nespus frumoasa domnisoara
As vrea nespus frumoasa domnisoara Sa uiti de visu-n care te-am adus Si sa ma ierti ca pentru-ntaia oara Eu am gresit spre marele APUS Eu am crezut ca pentru fericire Se poate ca sa misti muntii din loc Dar am ramas c-o mare amagire Cand in esenta eu te-am pus pe foc Nu pot sa-mi iert ca m-am lasat cuprins De tineretea ta exuberanta Si-am mers cu tine in aprinsu-ti vis Intunecandu-mi dreapta judecata Dar daca stau mai bine si socot Eu te-am adus pe culmea fericirii Si-acest motiv ma face ca sa pot Sa-mi iert greseala-n numele iubirii Dar cel mai trist motiv e pentru mine Ca m-ai aprins in visele-ti maiastre Si n-am nici loc nici timp si nici nu-mi vine Sa mai alerg pe culmile albastre As vrea acum sa ma destram in stele Sa nu mai caut dorul prin cuvinte Ca tu sa poti privi curat la ele Cu cea mai dulce-aducere aminte S-acum cand visul unei nopti de iarna In care noi am fost cuprinsi de foc S-a destramat lasandu-ne o rana Eu iti doresc iubire si noroc Sa fii purtata pe-ale vietii valuri De barca-mpovarata cu destine Sa ancorezi pe nestemate maluri Sa porti samanta fericirii-n tine Si-n calea mea spre marea vesnicie Cat voi mai fi in marea de lumina Am sa te pun cu drag in poezie Ca pe o zana dulce si divina Mihail Buricea, Craiova, februarie 2002
33. Invata...
Invata de la soare stralucirea Iar de la cer nemarginirea Invata de la vulturi inaltarea Iar din dureri invata alinarea Invata de la munte semetia Iar de la brazi invata maretia Singuratatea-nvato de la cuci Iar resemnarea-nvato de la cruci Invata cum sa mori de la Hristos Invata cum sa fii mai omenos De la Hristos invata cum se poate Ca sa traiesti ducandu-ti crucea-n spate Invata sa iubesti cum se cuvine Aproapele ce plange langa tine Invata cum sa urci pe inaltime Si-nvata sa cobori fara rusine Invata ca sa lupti pentru dreptate Si-nvata ca sa pierzi cand nu se poate Invata din putinul tau sa dai Saracilor ce nu au nici malai Invata sa fii generos din fire Sa dai dreptate fara partinire Invata dragostea de oameni Si-nvata cum poti ca s-o sameni Invata sa traiesti pe lume Sa poti avea clipe sublime Invata sa patrunzi in Univers Si-nvata leganarea unui vers Invata sa iubesti cu foc Sub stele trecatoare cu noroc Invata sa traiesti cu dor Ca esti un simplu trecator Invata ca ce naste moare Jertfit pe sfintele alatare Invata ca nimic sub stele Nu e etern de-ar fi s-ajungi la ele Ca orice dragoste celeste Ramane-o fila de poveste Purtata de-ale vremii valuri Mereu pe tragice coclauri Cu ploi si soarta-amestecata Parca n-a fost niciodata Mihail Buricea, Craiova, februarie 2002
34. Eu te-am visat....
Eu te-am visat pasind pe malul marii Sub miraculosul cer de de stele Invaluita-n mrejele iubirii Abandonata-n dorurile mele Deasupra ta, doar luna fermecata Aluneca sub bolta cea albastra Iar tu ca o printesa-nflacarata Te-ai prefacut in pasarea maiastra Si te-ai tot dus pe-al aripilor vant Topindu-te in zarea-ndepartata Lasand in urma ta nici-un cuvant In noatea grea si-ntunecata Mihail Buricea, Craiova, februarie 2002
35. De ce-ai venit ?
De ce-ai venit in calea mea Inflacarata in albastru-mi vers Sa fi ramas acolo sus o stea Pierduta in imensul Univers Iubirea ta m-a tulburat nespus Facandu-mi viata un cosmar aprins Din clipa-n care tu discret te-ai dus Si mi-ai lasat in suflet numai plans In fiecare zi la miezul noptii Privesc al cerului imens hotar Gandindu-ma ca numai jocul sortii Mi te-ar duce in viata mea ca dar Dar cred ca totul nu-I decat un vis Infiripat in noptile albastre De undeva, de sus, din paradis Sa ne apese sufletele noastre Iar eu ce pot sa fac in viitor Decat sa te transform intr-o icoana La care sa ma-nchin mereu cu dor De cate ori iubirea ta-mi va fi o rana Iar tu, ce poti ca sa ma rogi mai mult Decat sa-ti amintesti mereu ca eu Ti-am presarat al dragostei tumult De care m-ar ierta si Dumnezeu Si-ai sa ramai in viata-mi pamanteana O muza nestemata prin poeme O fata dulce, scumpa, nazdravana Pierduta-n scurgerea-mi de vreme Mihail Buricea, Craiova, februarie 2002
36. As vrea iubita mea un martisor
As vrea iubita mea un martisor Facut din viorele-albastre Sa ti-l trimit in dar cu al meu dor Sa lege inimile noastre As vrea ca sa-ti trimit un martisor Si un buchet de-albastre viorele Invaluite in nestinsu-mi dor Aprins cu foc de farmecele tele Si-as mai ruga un vant de primavara Sa-ti mangaie aspectele rotunde Si sa-ti sadeasca adanc in inimioara Samanta dulce-a dragoastei profunde Iar cand vei fi de dor inflacarata As vrea sa vii pe-al aripilor vant Sa mi te lasi-n brate-abandonata Sa nu-mi mai spui atunci nici-un cuvant Si-apoi sa navigam spre miazanoapte In barca fericirii cu destine Sa ne iubim spunandu-ne in soapte Cuvinte de amor nebun, divine Uitand apoi de trecerea de vreme Ne vom topi in valurile-albastre Vom revarsa in magice poeme Povestea dulce-a fericirii noastre Mihail Buricea, Craiova, martie 2002
37. Eu, subsemnatul...
Eu, subsemnatul, un poet nebun Ma adresez prin magice cuvinte In numele poporului roman Spre dumneavoastra dom'le presedinte E tara noastra veche la rascruce Alunecand mereu spre miazanoapte Iar viata noastra urca-ncet pe cruce Si zilele ne sunt intunecate Tu, s-ar putea sa suferi pentru noi Dar stand mereu la masa cu minciuna Tu nu mai vezi ca suntem tristi si goi Si ne-am pierdut busola pentru totdeauna Borfasi de rang inalt ne fura-n viata Prin fonduri si prin scheme-ntortocheate La umbra mecanismelor de piata Si-n spatele politicii desarte Mihail Buricea, Craiova, mai 2002
38. As vrea frumoasa si iubita doamna
As vrea frumoasa si iubita doamna Sa vii in viata mea intaia oara Ca sa ma duci din cenusia-mi toamna Spre un liman scaldat de primavara Si-as mai dori sa ma adori cu foc Asa cum se adora prima data Sub stele-aducatoare de noroc Si de iubire binecuvantata Si-as mai dori ca-n visurile tale Sa vii la mine-n noptile albastre Sub forma unui nor de mici petale Sa ne-ndulceasca visurile noastre Sa ne iubim cum n-a mai fost sub soare In barca mea manata de destine Iar tu sa fii mereu fermecatoare Sa fii icoana mea cum se cuvine La care sa ma-nchin fara-ncetare Cand sufletu-mi va fi in ratacire Pe un coclau scaldat de disperare In drumul sau spre marea mantuire Mihail Buricea, Craiova, iunie 2002
39. Doamne, daca tu esti alfa si omega
Daca tu, Doamne, esti alfa si omega Inseamna ca noi suntem intre alfa si omega Cu viata noastra, cu bucuriile si necazurile noastre Simtindu-ne minunat in acest interval. Dar inainte de alfa ce putea fi? Dar dupa omega ce fi-va? Intrucat noi suntem fii tai Facuti de tine dupa chipul si asemanarea ta Inseamna ca fiecare dintre noi suntem alfa si omega Iar in afara acestui interval nu mai esti decat tu Iar pentru noi ce reprezinta aceasta stranie poveste? Mihail Buricea, Craiova, august 2002
40. Era la noi, in satul de sub munte
Era la noi, in satul de sub munte Un trecator pe nume Motarcan Considerat mereu un om de frunte Prin harnicia sa de peste an Isi luase o nevasta potrivita Avand de la parintii ei avere O dragoste de viata mult ravnita Si-un dar de-a face totul cu placere Trecura anii unul dupa altul Asa cum zboara timpu-n galaxii Si se trezira, soata si barbatul Ca-n casa lor n-au aparut copii El din orgoliu spunea peste tot Ca buna lui sotie este stearpa Ca viata fara prunci nu are rost Ca trebuie sa-si ia alta nevasta Dar oamenii din sat l-au indumat Sa-si caute nevasta pe la medici Sa poata sa-i aduca un fartat In batatura lor de oameni vrednici Dar dupa multe alte tratamente Ramase toate fara rezultat Un doctor bun si bland pe indelete Ia spus sa caute un alt barbat Orgolios barbatul mult ranit L-a implorat pe medic sa-l testeze Ca el e bun si este potrivit Sa aiba multi copii, sa procreeze In urma testului recomandat S-a costatat ca este sterp barbatul Ce a ramas ursuz si-ngandurat Ca soata ar putea gasi un altul Intre sotie si barbatul mult ranit S-au asternut incet relatii reci Iar oamenii din sat l-au poreclit Cu numele smintit de « coaie seci » Mihail Buricea, Craiova, septembrie 2002
Cuprins: poemele 41-60
41 Buna, vere 42 Era la noi in sat o muiere 43 Doamne, Dumnezeul meu 44 Orice-am face 45 Ma intorc, Doamne, la tine 46 Am revenit din nou la mine-n sat 47 Cum ne fuge timpul, Doamne 48 Te-astept mereu la miezul noptii 49 Cum razbate spre lumina 50 Doamne, Dumnezeul meu 51 Fara tine, Doamne sfinte 52 In cea de-a opta zi de primavara 53 Luna plina 54 Domnisoara-n asta seara 55 Eu sunt o frunza galbena în vânt 56 Ploua cu clipe rotunde 57 Iubita mea, te rog, sa vii cu mine 58 As vrea iubita mea un martisor 59 Sa stii nespus, frumoasa, domnisoara 60 Daca dorul de iubire

41. Buna, vere…
- Buna vere… Ce zici ca mai faci ? - Ce sa fac… taca-paca Fac si eu ce-am invatat Umblu pe coaste dupa maracini Daca nu mi-a placut cartea… Taras, grapis trec si eu prin viata N-am de unde lua un leu Stau si ma gandesc… Cand n-oi mai putea muncii Ce voi face ? N-o sa se uite nimenea la mine … Nici cu curu' O sa mor in casa… Ca un caine… Daca ai fi mai aproape As avea o nadejde in tine… Vere, vere … Ce bine ar fi fost… Sa fi fost si eu destept ca tine Sau … tu prost ca mine Ce bine ne-am fi inteles noi doi Asa… Dumnezeu cu mila Ce-o fi o fi … Tot trebuie sa moara omul odata Ce sa-i faci… Aia e… Mihail Buricea, Craiova, octombrie 2002
42. Era la noi in sat o muiere…
Era la noi in sat o muiere Pe numele ei de fata Olimpia lui Busoi Iar dupa maritis Olimpia lu' Dionisie Avea muierea asta o dambla In fiecare zi, chiar si de trei ori pe zi Aducea in batatura cate un lemn in spinare Dupa unde putea… Ca daca ar fi adus de la ea N-ar mai fi avut nici-un lemn in picioare Pe pamantul ei sau al barbatului Spuneau mai in gluma mai in serios vecinii O data Gica al lui Licioana Facuse o socotela scurta Muierea asta aduce acasa Intr-un an 365 de copaci Iar in 50 de ani de cand a luat-o Dionisie A carat de pe coaste 18250 de copaci O adevarata padure A devastat Olimpia cu spinarea ei… Odata l-am intrebat si eu pe Dionisie Mai are, ma, muierea ta unde sa puna lemnele ? A raspuns printr-un ras infundat… Am, acolo, in vale lemne si de 50 de ani Unele peste altele Mereu am ars din lemnele aduse de pe urma La cele dintai n-am cum sa ajung Ca Olimpia aduce mai mult decat putem arde E plina valea de putregai Iar de serparie nici nu mai putem vorbi N-am ce sa fac daca muierea mea e harnica… Mihail Buricea, Craiova, decembrie 2002
43. Doamne, Dumnezeul meu,…
Doamne, Dumnezeul meu, Lasa-ma, Doamne, ca eu Sa ma rog la tine-n noapte Sa-mi dai numai sanatate Sa-mi dai inteleapta minte Sa pot merge inainte Sa ma bucur de traire Sa nu cad in ratacire Sa-ti urmez calea cea dreapta In smerenie si fapta Sa-mi dai pacea sufleteasca Si iubirea pamanteasca Si sa-ti multumesc parinte Ca pot, Doamne, prin cuvinte Sa-mi exprim mirarea mea Pentru bunatatea ta Si mai am, Doamne, un dor Sa ma-nveti, Doamne, sa mor Impacat, Doamne, cu moartea Cum ne-nvata, Doamne cartea Sa mor, Doamne, linistit Linistit si implinit Ca plecand din asta lume Ai sa ma primesti la tine Sa continui pe-alta treapta Existenta inteleapta Undeva in galaxii Unde, Doamne, vei voi… Mihail Buricea, Craiova, ianuarie 2003
44. Orice-am face
Orice-am face, orice-am sti Timpul nu-l putem opri Curge lin necontenit Spre reperul infinit Ducand dorurile noastre In genunile albastre Clipele de fericire In imensa ratacire Dragostea noastra de viata Intr-un spatiu plin de ghiata Bucuria de traire In amara amagire Cum sa facem, Doamne sfant Sa iesim din labirint S-avem pacea sufletesca Si iubirea pamanteasca Si te mai rugam, Parinte Sa ne dai atata minte Sa-ntelegem rostul lumii Langa cumpana luminii Sa ne bucuram de lume Pana vom intra-n genune Sa traim clipa de clipa Pe a timpului aripa Mihail Buricea, Craiova, februarie 2003
45. Ma intorc, Doamne, la tine
Ma intorc, Doamne, la tine Din imensul meu pustiu Sa mi-arati calea spre bine Ca eu, Doamne, n-o mai stiu Spune-mi bunule parinte Cum sa fac sa pot si eu Sa merg, Doamne, inainte Sa nu mi se para greu Sa-nteleg minunea lumii Zamislita din lumina Langa cumpana fantanii Prin puterea ta divina Doamne, fa-ma sa traiesc Fiecare clipa vie Sufletu-mi sa-l pregatesc Pentru marea vesnicie Fa-ma ca sa pot eu, Doamne Sa-mi duc crucea mea in spate Sa trec toamne dupa toamne Pana plec spre miazanoapte Doamne, lumineaza-mi calea Cand calatoresc prin noapte Sa-mi gasesc, Doamne, cararea Ce ma duce mai departe Scoate-ma, Doamne, din mituri Si din vise-mpovarate Scoate-ma din labirinturi Si din spatii-ntunecate Te rog, Doamne, prin altare Sa-mi dai dragostea de viata Pan' la ultima suflare Sa am zambetul pe fata Iar cand timpul meu pribeag Se va scurge-n galaxie Sa m-ajuti sa trec ast prag Sa nu cad in agonie Sa-mi iei sufletul la tine Si sa-l duci unde ai vrea Sa-l asezi cum se cuvine In imparatia Ta Mihail Buricea, Craiova, martie 2003
46. Am revenit din nou la mine-n sat
Am revenit, din nou, la mine-n sat In casa stramoseasca de sub munte Si m-a cuprins un greu si lung oftat Ca n-am gasit parintii mei prin curte Eu stiu ca ei s-au dus departe-n stele Dupa stramosii mei de mai-nainte Ca sa revina-n lacrimile mele La fiecare-aducere aminte In podul casei m-am urcat cu teama Si am vazut hambarele din care Din zori si pana-n seara biata mama Cara mereu la pasari demancare Pareau acum de vreme-ntepenite Sub capriorii falnici de stejar Si parca asteptau sa fie folosite Sa pregateasca mama turta pentru jar Din loc in loc tot panze de paianjan Au fost tesute pe nestigherite In tim ce vremea se scurgea din an in an In galaxia clipelor pierdute Iar intr-un colt din podul casei noastre Stinghere piese dintr-un vechi razboi Asteapta parca clipele albastre Sa tese mama haine pentru noi Vartelnita de mult incremenita Asteapta mana mamei cu rabdare S-o puna in miscarea mult ravnita Si ata s-o-nfasoare pe mosoare Un piapten ruginit sub caprior Ce scarmana la canepa sau lana E condamnat sa n-aiba viitor Sa nu-l mai tina nimenea in mana O melita din lemn de carii roasa Copilaria mi-o aduce aminte Cand canepa era marinimoasa Si ne dadea la toti imbracaminte Cateva oale de pamant ciublite Ma duc cu gandul inapoi in vreme Cand pentru praznic erau pregatite Pe vatra noastra la un foc de lemne O maneca din iea mamei mele Cusuta cu arnici si fluturasi Sta agatata intr-un cui sub stele In asteptarea mea de la oras Un singur lucru pot sa-l fac si eu Ca sa-mi gasesc cadenta cuvenita S-alerg ca sa-l gasesc pe Dumnezeu Sa-mi mangaie suflarea rascolita Mihail Buricea, Pietrari, aprilie 2003
47. Cum ne fuge timpul, Doamne
Cum ne fuge timpul, Doamne Intr-un ritm necontenit Ducand toamne dupa toamne In albastru infinit Cum se scurg clipele noastre In a spatiului genune In strafulgerari albastre Ducand nume dupa nume Cum ne pierdem in nestire Intr-o lume-n agonie Si cu-ntreaga omenire Ne transpunem in vecie Cum dispare omenirea De pe-al cerului contur Cand ne incheiem menirea In momentul cel obscur Cum lumina e-nghitita De o mare de-ntuneric Anuland lumea croita De un demiurg cucernic Cum razbate spre lumina Intr-un mod miraculos Dintr-o maree de tina Universul fabulos Cum se sting din cale stele Transformandu-se in pulberi Ce alearga ca rebele Sa formeze alti luceferi Cum de ne trezim la soare Din a haosului vale Intregind marea splendoare Pe nemarginita cale Cum invie omenirea Dintr-o vesnica uitare Si ne nastem pe cararea Plasmuirii planetare Cum apar forme selecte Din a curgerii substanta Cu minunea congruente Pe care le numim viata Cum de suntem o minune Pe a cerului curbura Intregind frumoasa lume Renascuta din genune Pentru-atatea ne-ntelesuri Te rugam sfinte parinte Sa ne scoti din cap eresuri Sa putem merge-nainte Sa ne dai lumina lumii Sa-ntelegem calea sortii Langa cumpana fantanii Sa patrundem taina vietii Iar daca cerem prea mult Despre marea ta lucrare Scoate-ne din ast' tumult Sa ne bucuram sub soare Mihail Buricea, Craiova, mai 2003
48. Te-astept mereu la miezul noptii
Te-astept mereu la miezul noptii Sa vii invaluita-n fericire Ca sa ma duci pe valurile sortii In valea stapanita de iubire Dar te-as ruga sa ai mereu in minte Ca-n valea aceasta curge un parau Numit al plangerii necontenite In care de-am intra am da de rau Asa ca eu te-astept cu-nfrigurare Ca sa ma treci acest parau cu bine Si sa ma lasi apoi la intamplare In barca-mpovarata cu destine Iar pentru mine n-am sa-ti cer nimic Sunt fericit ca vei veni la mine Ca sa-mi sadesti in sufletu-mi un pic De tainica speranta-n spre mai bine Apoi tu poti sa pleci cum se cuvine Inflacarata din albastru-mi vis Sa porti samanta dragostei in tine Din care sa rasara-un paradis Iar chipul tau iluminat de stele Am sa-l pastrez ca o icoana sfanta La care sa ma-nchin in clipe grele Pe-a cerului curbura revoluta Eu stiu ca timpul trece-n goana mare Sa cucereasca spatii nenascute Iar noi vom ratacii pe-a lui carare Pan' ne vom pierde-n clipele trecute S-atunci nimic din existenta noastra Nu va ramane-n strania poveste Ci poate, doar, o magica fereastra Deschisa larg spre lumile celeste Mihail Buricea, Craiova, iunie 2003
49. Cum razbate spre lumina
Cum razbate spre lumina Intr-un mod miraculos Dintr-o maree de tina Universul fabulos ! Cum lumina e-nghitita De o mare de-ntuneric Anuland lumea sfintita De un Demiurg cucernic ! Cum de ne trezim la soare Din a haosului vale Intregind marea splendoare Pe nemarginita cale ! Cum se scurg clipele noastre In a spatiului genune In strafulgerari albastre Pierind nume dupa nume! Cum rasar pe lume clipe Din intunecimi bizare Alergand dupa aripe Spre nemarginita zare ! Cum se sting din cale stele Transformandu-se in pulberi Ce migreaza ca rebele Sa formeze alti luceferi ! Cum invie omenirea Dintr-o vesnica uitare Cand ne nastem pe cararea Plasmuirii planetare! Cum dispare omenirea Pe al cerului contur Cand ne incheiem menirea In momentul cel obscur ! Cum apar forme selecte Din a curgerii substanta Cu minunea congruente Pe care le numim viata ! Cum ne pierdem in nestire Intr-o clipa-n agonie Si cu-ntreaga omenire Ne transpunem in vecie ! Cum ne fuge timpul, Doamne Intr-un ritm necontenit Ducand toamne dupa toamne In albastru infinit ! Cum sa facem Doamne sfinte Sa-ntelegem rostul lumii Sa putem merge-nainte Dupa fulgerul luminii Mihail Buricea, Craiova, iulie 2003
50 Doamne, Dumnezeul meu
Doamne, Dumnezeul meu Eu te rog sfinte parinte Sa m-ajuti Doamne la greu Sa pot merge înainte Sa-mi dai pacea sufletesca Susurul izvoarelor Înaltarea ta cereasca Din noianul stelelor Doamne, tu îmi esti speranta Trecerii mele prin lume Îmi esti scopul si-mi esti viata În imensa ta minune Doamne, netezeste-mi calea Prin lucrarea ta divina Si ma du, Doamne, în valea Inundata de lumina Si te rog, Doamne, prea sfinte Sa-mi dai zâmbetul pe buze Sa ma bucur ca-nainte La vederi de buburuze Sa traiesc cu bucurie În lucrarea ta mareata Fiecare clipa vie Scursa-ncet din a mea viata Si te mai implor parinte Sa privesc cu-ntelepciune Si sa-mi fie clar în minte Trecerea-mi din asta lume Mihail Buricea, Craiova ianuarie 2004
51 Fara tine, Doamne sfinte
Fara tine, Doamne sfinte, As cadea în disperare N-as putea merge-nainte Pe a timpului carare Fara tine n-am repere În albastra vesnicie Si-as simti mare durere În splendoarea-ti armonie Doamne, eu te rog în noapte Sa-mi dai dragostea de viata Sa m-ajuti daca se poate Sa-mi pui zâmbetul pe fata Fa-ma sa ma bucur, Doamne, De oricare clipa vie Si de frunzele de toamna Raspândite pe câmpie Fa-ma sa-nteleg menirea Aventurii noastre-n lume Iar cu toata omenirea Sa-ti aduc închinaciune Si revarsa peste mine Harul tau de bunatate Si sa-mi dai cum se cuvine Multa, multa sanatate Si daca nu se mai poate Întareste-ma-n credinta Sa-mi duc crucea mea în spate Ca sa trec prin suferinta Mihail Buricea, Craiova februarie 2004
52. In cea de-a opta zi de primavara
In cea de-a opta zi de primavara O data cu gingasii ghiocei Aduc buchete mari de tamaioara Frumoaselor domnite de la noi Iar doamnelor distinse de natura Cu magice cuvinte pamantene Le daruiesc cu drag o uvertura De fericire si-ncantari perene Iar tuturor femeilor din lume Minuni dintre minuni in univers Le-nchin cu drag modestele-mi poeme Ca sa vibreze-n fiecare vers De dragul lor as impleti cununa De stanjenei si viorele-albastre Si-as aseza-o langa mandra luna Sa ne-mblanzeasca inimile noastre Mihail Buricea, Craiova, 8 Martie 2004
53 Luna plina
Luna plina de lumina Lumineaza-ma în vis Si ma du în paradis Sa gasesc o domnisoara Deghizata-n primavara Mirosind a tamâioara Ca s-o tin în brate strâns Si sa o feresc de plâns Sa-i acoper sânii ei Cu nestinsele-mi vapai Sa se lase-abandonata Cu destinu-amestecata S-o ridic în cerul noua Printre îngerii de roua Transformata-ntr-o icoana Nestemata, diafana Iara eu sa cad pe astre Prin genunile albastre Si sa ard cum se cuvine Ca sa raspândesc lumine Mihail Buricea, Craiova, august 2004
54 Domnisoara-n asta seara
Domnisoara-n asta seara Te astept la bal mascat Deghizat în Fat-Frumos Cu plete de abanos Iara tu frumoasa zâna Sub a cerului cununa Îmbracata-n flori de mai Fara surle si alai Sa ma tii în brate strâns Ca sa te feresc de plâns Si sa-mi dai gurita ta Sa-mi aline inima Iara eu, domnita, draga Mirosind a flori de fraga Sa te duc pe cal calare Dincolo de Carul Mare Sa ma contopesc cu tine În a spatiului minune Si sa curga vremea noastra Din genunea cea albastra Izvorând din noi destine Impregnate cu lumine Întregind o aventura Pe-a cerului curbura Mihail Buricea, Craiova, august 2004
55 Eu sunt o frunza galbena în vânt
Eu sunt o frunza galbena în vânt Purtata de furtuna pe coclauri Eu sunt o intâmplare pe pamânt Iscata din înfricosate valuri Eu sunt o prelungita rugaciune În noptile cu vise-mpovarate Si sunt altarul meu de-nchinaciune În drumul meu spinos spre mizanoapte Eu sunt napasta unui vis rebel Ce ma-nsoteste-n marea aventura Si sunt speranta vie catre cer În trecerea-mi fugara prin natura Eu sunt un fiu al tatalui ceresc Trimis ca sa-I admir lucrarea sfânta S-o întregesc si sa o preamaresc Pe-a cerului curbura revoluta Iar când menirea mea va lua sfârsit Ma voi topi în zarile albastre Voi sta cu Dumnezeu la infinit Si vom crea necontenit noi astre Mihail Buricea, Craiova, august 2004
56 Ploua cu clipe rotunde
Ploua cu clipe rotunde Nisipu-n clepsidra se scurge Si totul în juru-mi se frânge Fiori neîntelesi ma-mpresoara Când totu-i absurd si rece afara În noapte m-apropii de luna Cu gândul sa-mi fie cununa Un vânt se porneste-n rafale Vârtejuri de clipe bizare Cuprind nsfârsitele zari Si valuri pe-ntinsele mari O mare agitata de clipe Talazuie aceste coclauri Spargând clepsidra de maluri Mi-e teama, mi-e teama Nimic nu mai curge în jur Dispare al lumii contur Un somn adânc ma patrunde Si cad în tunelul de unde Se vede albastra genune Mihail Buricea, Craiova, august 2004
57 Iubita mea, te rog, sa vii cu mine
Iubita mea, te rog, sa vii cu mine Sa ne-afundam in jungla africana Sa ne urcam in barca cu destine Ca sa plutim pe-o mare diafana Iubita mea, te rog, sa vii cu mine Sa te ridic pe culmi de fericire Sa te iubesc asa cum se cuvine Sa simt balsamul tau de daruire Apoi, as vrea ca sa te lasi sedusa De jocurile-mi calde de iubire Sa te subjuge dragostea aprinsa Sa cazi iubito-n marea fericire Sa ancoram pe-o insula pustie Din largul unei mari involburate Sa ne lasam cuprinsi de fantezie Si dusi de dragoste spre miazanoapte Mihail Buricea, Craiova, septembrie 2004
58 As vrea iubita mea un martisor
As vrea iubita mea un martisor Facut din viorele-albastre Sa ti-l trimit in dar cu al meu dor Sa lege inimile noastre As vrea ca sa-ti trimit un martisor Si un buchet de-albastre viorele Invaluite in nestinsu-mi dor Aprins cu foc de farmecele tele Si-as mai ruga un vant de primavara Sa-ti mangaie aspectele rotunde Si sa-ti sadeasca adanc in inimioara Samanta dulce-a dragoastei profunde Iar cand vei fi de dor inflacarata As vrea sa vii pe-al aripilor vant Sa mi te lasi-n brate-abandonata Sa nu-mi mai spui atunci nici-un cuvant Si-apoi sa navigam spre miazanoapte In barca fericirii cu destine Sa ne iubim spunandu-ne in soapte Cuvinte de amor nebun, divine Uitand apoi de trecerea de vreme Ne vom topi in valurile-albastre Vom revarsa in magice poeme Povestea dulce-a fericirii noastre Mihail Buricea, Craiova, Martie 2005
59 Sa stii nespus, frumoasa, domnisoara
Sa stii nespus, frumoasa, domnisoara Ca m-ai adus pe culmea fericirii Iubindu-ma cu patima aseara Ducandu-ma in pragul nemuririi Ai revarsat pe trupul meu fierbinte Un nesfarsit ocean de desfatare Ca sa-mi aduc mereu aminte In mersul vietii mele pe carare Eu am citit in gesturile tale O nesfarsita sete de traire Un dor nestavilit pe-a lumii cale De dragoste sublima si iubire Mi-ai aratat iubirea ta aprinsa Dezlantuita-n marea libertate Si m-ai adus in lumea necuprinsa De fericire, de extaz si voluptate Purtand samanta dragostei in tine Tu m-ai adus pe valurile-albastre In barca fermecata cu destine Calauzita de un cer cu astre Tu mi-ai adus scanteia de amor In universul meu de poezie Si din acest motiv n-as vrea sa mor Cu tine-as vrea sa intru-n vesnicie Tu mi-ai adus o noua primavara In viata mea aflata-n plina toamna Si mi-ai aprins, frumoasa, domnisoara Un foc nestins de nici-o alta doamna M-ai coplesit cu farmecele tele Tesute din iubire nenascuta Sub aura puzderiei de stele Sub aura destinului ursita Dar as dori sa ai mereu in minte Ca eu nu sunt decat un zburator Un visator prin magice cuvinte Purtat mereu pe-al aripilor dor In timp povestea noastra de iubire Va trece-ncet in marea de uitare Se va topi total in amintire Sub nestemate stele trecatoare Mihail Buricea, Craiova, martie 2005
60 Daca dorul de iubire
Daca dorul de iubire Va veni la tine iara Sa nu cazi in ratacire Cum ai facut astavara Iar cand dorul te apasa Si nu poti fi fericita Sa-l primesti la tine-n casa Ca pe-o vraja mult ravnita Sa-ti deschizi sufletul dulce Ca petalele de floare Sa lasi dorul sa se culce Pe-ale tale lacramioare Sa-l alinti cum se cuvine Noptea pe sub clar de luna Sa-l asezi in pat cu tine Si sa-i dai iubito gura Sa-i acorzi iubirea toata Ori de cate ori ti-o cere Si sa nu astepti rasplata Pentru orice mangaiere Sa-i dedici poeme roze De iubire rascolite Si cu dulci apoteoze Sa-l seduci pe ocolite Daca dorul nu-ti da pace Si mereu esti sicanata Atunci chiar nu ai ce-I face, Sa te lasi abandonata Sa nu uiti de el vreodata Pe motiv de oboseala Ca-l vei plange viata toata Blestemand de plictiseala Si ca dorul sa ramana Sa-i acorzi atata slava Cum un print sub clar de luna E iubit de-o zana sclava Mihail Buricea, Craiova, 27 Mai 2005
Cuprins: poemele 61-80
61 Vai, ce miracol curge 62 Bine-ai venit din valurile-albastre 63 Îti multumesc stimata si distinsa doamna 64 Gheorghe, Gheorghe cum te-ai dus 65 Eu am lasat acolo Valea Buna 66 Pe mana cui esti tu acuma tara mea 67 Eu te visez in noptile rebele 68 Impostorul 69 De-as putea sa intorc anii 70 Cum a putut inima ta? 71 Ce-a fost? 72 As vrea frumoasa zana 73 De ce nu mai vin zeii pe pamant 74 Opreste-te, te rog, din durere 75 Nu lasa stapana spaima 76 De ziua ta stimata si distinsa doamna 77 Tu pentru mine nu vei fi un nume 78 Primavara, primvara 79 Atunci cand ceri prin rugi la cer mereu sa-ti dea 80 Daca-n nici-o dimineata
61 Vai, ce miracol curge
Vai, ce miracol curge Sub forma de lumina Din haul de-ntuneric Punand in evidenta O magica lucrare A unui chip himeric ! Vai, de ce sunt eu aici In visul asta tragic Din care, ca-ntr-un labirint, Nu pot sa ies Spre libertate Decat prin infinit ? Vai, ce sunt aceste umbre Si glasuri disperate Ce strga-n ajutor Pretinse idealuri Nedefinite clar Transpuse-n viitor? Vai, unde este oaza In care se gaseste Tineretea fara de sfarsit Si viata fara de apus Prin care sa nu curga Paraul raului de sus ? Vai, unde se gaseste Inceputul fara de sfarsit Pe care tot il cautam Si curgerea fara oprire A timpului albastru Prin marea nemurire ? Vai, cui i-a trebuit Sa vina aievea Fara de tagada In visul altui vis Dintr-un imens pustiu Al marelui ABIS ? Si astfel sa ne faca Sa cautam in disperare O cale spre-nceputuri Cuprinsi de indoieli amare Ca nu putem afla prea mult De-ntunecatele apusuri Vai, ce lucrare sfanta Facuta din lumina Descatusata din genuni intunecate Ne-ncanta sufletele goale La cumpana de vreme Din misterioasa vale! Mihail Buricea, Craiova, Iunie 2005
62 Bine-ai venit din valurile-albastre
Bine-ai venit din valurile-albastre Iubita mea atinsa de amor In visul meu iluminat de astre Si-nflacarat de nesfarsitu-ti dor M-ai ridicat pe culmea fericirii Cu daruirea ta nestavilita Si m-ai cuprins in mrejele iubirii Pe-a cerului curbura revoluta Oricat as vrea sa scap nu se mai poate Ca mi-ai aprins in suflet o vapaie Care ma frige-n fiecare noapte Pe care nu o stinge nici o ploaie Eu stiu ca timpul trece-n goana mare Lovindu-ne cu valurile sale Facand iubirea noastra trecatoare Pe nesfarsita lumilor carare Dar eu, te rog, sa vii la mine doamna La fiecare cumpana de vreme Ca sa ma scoti din cenusia-mi toamna Umpluta cu abstracte teoreme Si sa reversi pe drumul meu fierbinte Un tumultos ocean de desfatare Ca sa-mi aduc cu dragoste aminte De trupul tau cuprins de-nflacarare Iar daca soarta ne va fi ostila Sa nu ne mai iubim aprinsi sub stele Am sa deschid in cartea mea o fila S-am sa te-nchid in versurile mele Asa cum toate-n vreme se destrama Si din povestea noastra de iubire Nu va ramane nici macar o drama Sau poate nici macar o amintire Mihail Buricea, Craiova, Iulie 2005
63 Îti multumesc stimata si distinsa doamna
poetelor Ingada, Angi si Adela Moscu Îti multumesc stimata si distinsa doamna Pentru urarile ce le-ai facut de ziua mea Dar eu sunt trist c-a mai trecut o alta toamna Asa cum dintre galaxii mai cade câte-o stea Eu stiu ca timpul nostru trece-n goana mare Iar noi purtati mereu de valurile-albastre Calatorim purtati de vânt la întâmplare În barca-mpovarata cu destine printre astre Noi cautam înfrigurati al dragostei extaz Ca un liman sublim spre marea fericire Dar uneori loviti în plin de-al timpului talaz Ramânem ancorati în marea plasmuire Si când atingem culmea fericirii în real În scurgerea de vreme-n marea de lumina Ca din seninul sortii ne izbeste un alt val Iar sufletele noastre-n chinuri le anina Si-atunci ca sa gasim durerii alinare Ne îndreptam piosi privirea catre cer Si cerem domnului prin rugi înaltatoare Sa ne ajute ca sa trecem prin eter În fiecare clipa vesnic trecatoare Noi cautam sa stim care-i menirea noastra Si disperati cadem pe sfintele altare Ca sa gasim spre cer o magica fereastra Asa ca eu stimata si distinsa trecatoare Din când în când în drumul meu spre nemurire Te rog în viata mea sa vii fermecatoare Sa pot sa trec nestingherit prin fericire August 2005 23 August 2005
64 Gheorghe, Gheorghe cum te-ai dus
Gheorghe, Gheorghe cum te-ai dus Si nimic tu nu ne-ai spus Ai plecat de langa noi Intr-un anotimp cu ploi La sfarsit de primavara Cand nimeni nu vrea sa moara Ai plecat pe nesimtite Spre sfere nedefinite Lasand rudele cu vrere Sa-ti ia bruma de avere Gheorghe cat te-ai chinuit Si ce rau tu ai trait Sa strangi bani pentru calici Pentru hotii mari de-aici Ai plecat indurerat Si pe mine suparat Suparat si-ncrancenat De rude inveninat Sa te-ndepartezi de noi Sa le dai averea-apoi Gheorghe trupul ti l-am pus Cu fata catre apus Langa apa Oltului Sub dealul Goranului Ca in noptile rebele Sa-mi simti lacrimile mele Cum se duc pe Olt la vale Si de-acolo catre mare Sa se piarda-n galaxii Si in veacuri purpurii Sub puzderia de stele Ca sa te-ntalnesti cu ele Gheorghe, Gheorghe frate bun Nu stiu cum sa ma razbun Pe reptilele meschine Ce te-au necajit pe tine Si ti-au facut viata acra De te-au pus Gheorhe in lacra Dar nu pot frate sa fac Nici-un rau dupa-al meu plac Dar il las pe Dumnezeu Sa decida-n locul meu Insa eu, Gheorghe, mai frate Am sa plang in miez de noapte C-ai plecat in vesnicie Far' sa-mi spui nimic si mie Te-ai retras frate in stele Si mi-ai dat frate durere Lasand suferinta ta Sa-mi apese inima Si sa-mi dea Gheorghita ghers Sa te plang in al meu vers Daca ti-am gresit mai frate Sa ma ierti daca se poate Si mai mult ca orice as vrea Sa-mi redai iar linistea Pentru ce te-am necajit Pentru ce eu ti-am gresit Iarta-ma Gheorghe mai frate Sa pot merge mai departe Pana cand si eu ca tine Am sa plec din asta lume Ca sa ma topesc in astre Prin luminile albastre Mihail Buricea, Craiova 19 Septembrie 2005
65 Eu am lasat acolo Valea Buna
Eu am lasat acolo Valea Buna Incununata cu paduri de fagi Ce strajuia casuta mea strabuna Si toate cate mi-au fost mie dragi Eu am lasat acolo iarba verde Intinsa prin livezi cu pruni in floare Si unde clipa pe moment se pierde Pe nesfarsita raiului carare Mihail Buricea, Craiova 22 Octombrie 2005
66 Pe mana cui esti tu acuma tara mea
Pe mana cui esti tu acuma tara mea De nu-ti mai recunoastem fata ta divina ? De ce, ca altadata, nu mai esti o stea La care fiii tai la sarbatori se-nchina ? Cu ce-ai gresit in drumul tau catre lumina ? De esti asa saraca si neputincioasa ? De ce pe chipul tau fermecator e tina ? De ce copii tai n-au ce manca la masa ? Ce lupi s-au napustit pe plaiul tau de vise ? Ce lipitori s-au strans pe trupul tau angelic ? Ce planuri diabolice au fost comise Sa-ti nimiceasca zborul tau cel feciorelnic ? Borfasi de rang inalt te guverneaza tara Furandu-ti tot ce fiii tai au strans cu truda Si sfantu-ti nume este-o vorba de ocara Iar bravul tau popor degeaba mai asuda. Hoinari ai lumii, cu nerusinare, vin Ca sa te-aduca, zice-se, la bunastare Si-n urma lor nu ne ramane decat chin Nesiguranta, saracie, resemnare In numele credintei sfinte pentru tine Farsori nelegiuiti te jefuiesc atare Imbogatindu-se mereu fara rusine Traind in lux deplin, desfrau si imbuibare In numele democratiei si dreptatii, Al dragostei netarmurite de mosie Vampiri nesatiosi din inima cetatii Sug vlaga ta de-a pururi sfanta Romanie Noi, fiii tai ce te iubim fara simbrie Si suferim cand tu esti vesnic terfelita Nu vom lasa prea mult aceasta barbarie Sa joace hopa-tropa-n casa ta cea sfanta. Ne vom uni cu toti, atat ne mai ramane Sa maturam prin lupta pleava de pe tara Si imnul mult iubit "Desteapta-te romane" Sa fie vesnic rugaciunea noastra iara. Mihail Buricea, Craiova, noiembrie 2005
67 Eu te visez in noptile rebele
Eu te visez in noptile rebele Iubita mea din lumea-ndepartata Ca vii inflacarata dintre stele Sa-mi mangai inima indurerata Eu te visez ca ma doresti cuprinsa De vraja dragostei incununata Intr-o odaie de iubire-aprinsa De stele trecatoare luminata Eu te visez ca vii mereu cu mine Alunecand pe marea fericirii In barca-mpovarata cu destine Spre tarmu-ndepartat al nemuririi Eu te visez in serile albastre Strafulgerate de lumini astrale Ca ne-afundam in visurile noastre Transfigurate in iubiri fugare Eu te visez in zorii diminetii Ca vii in viata mea fermecatoare Sa-mi luminezi mereu cararea vietii Spre orisicare tinta viitoare Eu te visez iubita mea dorita C-ai sa cobori din lumea ireala Sa fii femeia mea cea mai iubita Sa fii icoana mea cea mai reala Sunt sigur ca-ntr-o zi triumfatoare Ai sa cobori din lumea-ndepartata Sa fii iubita mea rupta din soare Si-n brate-mi sa te lasi abandonata Mihail Buricea,Craiova 11 Decembrie 2005
68 Impostorul
Un impostor e tragica poveste A unui ins lipsit mereu de Dumnezeu E cel nedrept si cel ce vrea si este Un fals usor de dovedit la apogeu Un impostor e cel ce vrea sa fie Prin munca altora un semizeu E o rusine pentru omenire Cum e credinta pentru un ateu Un impostor e cel ce vrea sa para Un supraom pentru colegii sai Considerându-se o piatra rara Si în real fiind numai noroi Un impostor e cel ce nu accepta Ca un coleg sa fie de elita E cel ce zilnic spune si repeta Ca un savant ca el nu mai exista Un impostor e cel ce vrea s-ajunga Prin munca si sudoarea altor frati Sa aiba cu gramada bani în punga Sa fie cel mai tare din Carpati Un impostor e cel ce vrea sa-ti spuna Ca fara el nu poti sa mergi departe Si nu te poate nimeni sa te puna Pe locul care-l meriti dupa carte Un impostor prin magice cuvinte Da sa-ntelegi ca este cel mai bun Ca tu nu poti s-ajungi desi ai minte Mai sus ca el mergând pe-acelasi drum Un impostor prin mrejele tesute Vrea sa obtina sume mari de bani Strivind în cei din jur orice virtute Inoculându-le ca sunt prea slabi Un impostor se crede ca pe toate Le stie din nascare fara gânduri Iar prin raspunsuri neargumentate Voieste sa braveze printre rânduri Un impostor te face ca sa taci Când isi asuma rodul muncii tale Si uneori te pune ca sa-i faci Elogiul vast al furaciunii sale Un impostor e cel ce se preface Ca sufera pentru poporul sau Când în esenta viata nu-i da pace Pâna nu-l mânie pe Dumnezeu Un impostor e cel ce vrea sa faca Pentru marirea sa exagerata Un joc murdar facându-i ca sa taca Pe cei din jur ce trena sa o poarta Un impostor prin felul sau de-a fi Întuneca a soarelui lumina Frâneaza mersul catre galaxii Si viata omului de rând senina Un impostor n-ar fi în jurul nostru De nu l-am tolera din nepasare Daca i-am pune firii lui capastru Si l-am strivi pe-a lumilor carare Un impostor exista cu dispret Si din dorinta unora din noi De-a parveni mai sus cu orice pret De-ar fi oricum sa treaca prin noroi Astfel de insi sunt pui de impostori Ce vor s-ajunga sus fara de munca Ca sa ne fie noua bravi pastori În timp ce noi ne chinuim pe lunca Un lucru cred ca nu-l stiu impostorii Ca noi îi stim ca sunt niste lichele Ca ne provoaca scârba si-s notorii Abjectele mijloace de putere Dar într-o zi când nu vom mai dori Sa suportam pe impostori ca pleava Vom curata padurea daca vom voi Sa fie mai curata asta tara Ma adresez celor cinstiti din lume Pe impostori sa-i scoata din cetate Sa nu-i mai lase munca sa le-o fure Sa fie dusi pe undeva departe Sa fie aruncati într-o genune Ca pe gunoiul cel mai detestat Sa li se duca urma fara nume Iar stirpea lor sa piara ne-ncetat Mihail Buricea, Ianuarie 2006
69 De-as putea sa intorc anii
De-as putea sa intorc anii As veni cu drag la tine Sa-ti fiu stalp in pragul iernii Sa-ti prefac in flori suspine Dar eu cred ca sunt departe Si nu pot sa-ti sting vapaia Am ajuns la miazanoapte Unde e regina ploaia Insa poate altadata Intr-o viata viitoare Am sa vin manat de soarta Sa-ti fiu sclav intr-o valtoare Pan-atunci am sa te caut Prin frumoasele-ti poeme Sa ma-ncanti ca si un flaut Prin padurile boeme Iara eu un zburator Am sa vin in toiul noptii Sa-ti sting sufletul cu dor Chiar de-as fi in pragul mortii Mihail Buricea 08 Ianuarie 2006
70 Cum a putut inima ta?
Cum a putut inima ta Clepsidra de lut Inimii mele sa-i dea La drum de seara? Mihail Buricea, Ianuarie 2006
71 Ce-a fost?
Ce-a fost? A fost un vis frumos tesut în taina de-o zâna juna în miez de iarna când timpul mi s-a parut ca s-a orit pe loc la ceas lipsit de tact si de noroc ce m-a cuprins în mreje da vapaie Ce-a fost? A fost un joc de licurici sub miraculosul cer cu stele în plina toamna a vietii mele ce m-a aprins si m-a surprins cu sufletul descoperit si ravasit de magice cuvinte Ce-a fost? A fost un zbor de pescarusi în largul marii zburând în libertate nepereche spre tarmul nemuririi si-apoi striviti ca din senin de fulgerul luminii Ce-a fost? Nici eu nu stiu ce-a fost A fost o scurta ratacire într-un ocean absurd de vesnicie Ce-a fost? A fost un drum într-un trecut ramas pierdut la margine de vreme A fost o tragica poveste cu vise-naripate si spulberate de jocul ratiunii atunci când am crezut ca am atins limanul fericirii A fost un vis frumos strivit de norme si de datini la marginea durerii asa cum orice vis si orice vraja spre dimineata se destrama la capatul de noapte Mihail Buricea, ianuarie 2006
72 As vrea frumoasa zana
As vrea frumoasa zana Ca sa-mi dai O scara de matase Pana la cer Sa pot urca in vis In fiecare noapte La tine Unde ai plecat Alaltaieri Si te-ai ascuns Departe printre stele Iti cer acest Neinsemnat prilej Sa urc la tine-n vis In fiecare clipa Ca sa ma-nchin La chipul tau angelic Sa-mi fii mereu A dragostei ispita Din egoism n-as vrea sa-mi fii numai madona vietii mele Ci te-as ruga Din cand in cand sa vii In viata mea Acolo printre stele Sa pot sa te iubesc cu foc Asa cum se iubeste O madona Cuprins de dor Si de noroc Cum se intampla Totdeauna-ntr-o poveste La mine pe pamant N-as vrea sa te cobori Ca sunt un muritor banal Ce te-ar aduce poate Intamplator Intr-un pacat Ce-ar intina Destinul tau De inger preacurat Mihail Buricea, ianuarie 2006
73 De ce nu mai vin zeii pe pamant
Candva demult in negura de vreme Veneau din cer pe muntele Olimp Zeite si cu zei marinimosi Sa-i apere pe pamanteni de rele Din cand in cand se intampla minunea Ca si un zeu trimis ca sol de soare Sa i se-aprinda aprig inima De-o pamanteanca totusi muritoare Ca drept pedeapsa Creatorul Il alunga definitiv din ceruri Si-i harazea destin de muritori Alaturea de-o simpla muritoare Dar timpul pe pamant e efemer Si-un veac din cer e cat o clipa Si orice dragoste aici aprinsa Se stinge pe a timpului aripa Dar pentru zei iubirea compromisa De usurinta unei pamantene A fost dezamagirea absoluta In toate ce li se pareau perene De-atunci pamantu-i ocolit de zei Se tem de dragostea cea trecatoare Raman departe printre galaxii Sa ocroteasca umbrele fugare mihail Buricea, Februarie 2006
74 Opreste-te, te rog, din durere
Opreste-te, te rog, din durere Si indreapta-ti privirea spre cer Ca Domnul iti va da mangaiere Pe drumul acesta abrupt si sever Iti simt amarul din sufletul tau Si nu mai stiu incotro sa ma-ndrept Te rog sa-ti alungi din gand acest rau Lasa-l sa vina la mine in piept Cand iti citesc durerea prin unde Imi vine sa strig la cer si sa plang Dar nimeni de sus nu-mi raspunde Si un desert s-asterne la mine in gand Sa nu te lasi invinsa de destin Ca ingerasul tau te vrea mereu Sa-i fii mamica lui la orice chin Daca asa a vrut si Dumnezeu Ca sa putem sa mergem inainte Sa ne ferim de-ncovoiate ganduri Ascunse prin cuvinte potrivite Ce sfasie prezentul printre randuri mihail buricea, Februarie 2006
75 Nu lasa stapana spaima
Prin cuvinte potrivite Dai un sens prieteniei Dragoste fata de semeni Si speranta omeniei Nu lasa stapana spaima Peste haru-ti din cuvinte Si priveste dulce viata Ca sa poti merge-nainte Mihail Buricea, Februarie 2006
76 De ziua ta stimata si distinsa doamna
De ziua ta stimata si distinsa doamna Un anonim cuprins de-o tragica furtuna Acum cand vremea ta a mai scazut c-o toamna Iti daruieste pentru tot ce-ai scris cununa Cununa impletitita din ramuri de maslin Pe undeva in sud pe valurile-albastre Ca viata ta sa-ti fie totdeauna cer senin Iar harul tau sa miste sufletele noastre Mihail Buricea, Februarie 2006
77 Tu pentru mine nu vei fi un nume
Tu pentru mine nu vei fi un nume Format din litere adiacente Tu vei ramane visul meu minune Strafulgerarea clipei inocente Desi e greu un suflet zbuciumat Sa-l descifrezi prin magice cuvinte Eu il pastrez ca inger preacurat Atata timp cat voi mai fi pe punte Dar visu-acesta plin de foc si dor Eu cred c-a fost un vis adevarat In care aripile sale-n zbor Spre inaltimi de spirit ne-au purtat Mihail Buricea, Februarie 2006
78 Primavara, primvara
Primavara, primvara Pentr-a nu stiu cata oara Adu-le la fete dor Drgoste-n martisor Iar in mandri ghiocei Asa cum e-n obicei Dragoste noua de viata Fericire si speranta Prin buchet de viorele Pe aripi de randunele Pune-le in inimioare Ganduri de margaritare Chipuri dragi ca Fat-Frumos Cu parul de abanos Ochi albastri de cicoare Ca si valurile-n mare Iar in cosul cu zambile Pune-le zile senine Sa le fure-un zburator Cand vor fi noptea in somn Sa le duca-n fericire In visare si iubire Sa le stinga dorul lor Sub lumina stelelor Iar in snur cu alb si rosu Pune-le pe lume rostu Sa devina mame bune Cu copii frumosi pe lume Sa se bucure sub soare Pe a lumilor carare Si sa fie fericite Dezmierdate si iubite Primavara, primavara Pentru-a nu stiu cata oara Da la fete martisoare Dragoste in inimioare Bucuria de-a trai Si puterea de-a iubi Cum sunt zanele celeste Dintr-o magica poveste Mihail Buricea, 28 Februarie 2006
79 Atunci cand ceri prin rugi la cer mereu sa-ti dea
Atunci cand ceri prin rugi la cer mereu sa-ti dea Suprema fericire pentru draga ta Ca viata ei sa-i fie zilnic sarbatoare Sa straluceasca pe a lumilor carare Atunci cand vezi in jurul tau aprinse flori Ce-ti umplu sufletul cu tainice fiori Si te gandesti cu drag in fiecare clipa La chipul drag si scump pe-al timpului aripa Atunci cand cerul noaptea este plin de stele Si cauti printre ele ochii mandrei tele Ca sa-i saruti impatimit de fericire Sa crezi ca ai ajuns de fapt in nemurire Atunci cand luna plina de pe cer in noapte Ti-aduce-n suflet ale scumpei tale soapte Cuvinte pline de o dragoste sublima Ce-ti umplu inima cu-o magica lumina Atunci cand sufletul ti-e parjolit de dor Dupa iubita-nflacarata de amor Cu care te scufunzi in marea desfatare Sub nesfarsitul cer cu stele trecatoare Atunci cand vezi in picaturile de ploaie Necontenite lacrimi care curg siroaie Pe obrajorii rumeni ai iubitei tale Ce i-ai lasat-n suflet o adanca jale Atunci cand noaptea-n visul tau mereu apare Icoana sfanta a indragostitei tale Ca vine si se daruieste toata tie Transfigurandu-te in inger pe vecie Atunci cand viata ei e-n mare suferinta Si nu exista cale pentru pocainta Iar tu ai vrea sa-i dai farama ta de viata Sa-i readuci in suflet ultima speranta Atunci cand toate de mai sus te impresoara Atunci sa stii ca esti pe-o minunata scara O scara care te inalta prin iubire Si care sigur te va duce fericit in nemurire Mihail Buricea 15 Martie 2006
80 Daca-n nici-o dimineata
Daca-n nici-o dimineata N-am sa pot veni la tine Sa m-astepti in alta viata Ca sa te iubesti cu mine Daca scumpa mea din soare N-ai sa poti sa-mi vii aproape Sa m-astepti fermecatoare Pe un mal scaldat de ape Daca draga mea iubire N-am sa te sarut vreodata Sa nu cazi in ratacire Si s-astepti o alta data Daca valul fericirii Va fugii de noi departe Sa nu plangi marea durerii Si sa pleci spre miazanoapte Daca-n lumea mea de soare N-ai sa poti sa-mi fii iubita Poate-n lumea viitoare Te voi face fericita Mihail Buricea, Craiova, 26 Martie 2006
Cuprins: poemele 81-100
81 durere fara cuget 82 Sclipiri albastre si ametitoare 83 Am trecut manat de vreme 84 La capatul gandurilor tale 85 De ziua ta Marie draga 86 A trecut amar vreme 87 Într-o noapte profunda cu luna plina 88 Transplant de silicoane cu peripetii (banc versificat) 89 O tânara bruneta cu urechi de blonda (banc versificat) 90 Un pirat desfigurat 91 Atâta toamna-i pe pamânt 92 De ziua ta iubita noastra tara 93 Atâta toamna ... 94 Coboara din galaxii heruvimii, îngerii 95 Într-o noapte profunda 96 Cine suntem? 97 La toate zânele de pe pamânt 98 Nu sunt decât o frunza moarta-n vânt 99 As implora al primaverii foc 100 Balada ciumei rosii
81 O durere fara cuget
O durere fara cuget Mi-a inabusit iubirea Cand o zana fara suflet M-a dezamagit aiurea Ne-avand o alta cale M-am gandit ca-n alta lume As putea s-o cred in stare Sa ma scoata din genune Dar asa cum in poveste Orice zana-i amagire Si nimic din ce mai este Nu ne-aduce-n nemurire Si ca totul sa se stinga Am decis manat de soarta Sa-mi port crucea-n mana stanga Sa devin stana de piatra Mihail Buricea, 27 Martie 2006
82 Sclipiri albastre si ametitoare
Sclipiri albastre si ametitoare necontenit izbesc destine, valuri Si ganduri cenusii intortocheate ce stapanesc pretinse idealuri Si ce produc aceste stranii cuante in drumul lor prin locuri nenascute Multiplicate-n nesfarsite veacuri de intamplari bizare si oculte? Misterioase umbre-amestecate cu vesnice porniri aleatoare Imparatesc un haos de marire in infinite puncte singulare Din cand in cand strafulgerate clipe prefac imensitati intunecate In fluvii tumultoase de lumina cu dragoste divina-amestecate Mihail Buricea, Craiova, 01 Aprilie 2006
83 Am trecut manat de vreme
Am trecut manat de vreme Prin padurea de argint Si-am gasit doar teoreme Despre-al lumilor sfarsit Pe-o poteca-ntortocheta Am pasit cu-nfrigurare Si-am ajuns in vis deodata In copilaria-n care Ma plimbam in fericire Prin poienele cu fragi Si credeam in nemurire Pentru cei ce mi-au fost dragi Am trecut peste coline Invechite-n amintire Erodate de destine Impietrite de uimire Cautam un mal de apa Cristalina si curata Unde am lasat o fata Ce-mi spunea cuvinte-n soapta De iubire-n flacarata Si de-o tragica simtire O poveste-adevarata Ce ducea in nemurire Sub o salcie pletoasa Ca si parul mandrei mele Sta o zana maiestoasa Intr-o racla de nuiele C-o privire sfidatoare Ma-ntreba cu glas fierbinte - Dar ce vant te-aduce oare Pe carari nesabuite ? - Am lasat aici odata La un drum pierdut in seara Un chip sfant, o dulce fata Ca un colt de primavara Am plecat dupa himere Dupa stele trecatoare Si-am ramas far’ de repere Pe a timpului carare Am venit sa-mi cer iertare De la fata din poveste Dar nu stiu pe ce carare S-o gasesc asa cum este - Tu, ce cauti pe domnita Ce-ai iubito-n disperare E transpusa-n lamaita Ce-ai vazut-o pe carare Iar din ochii mandrei tale Plansi de marea ei durere Curge un izvor prin vale Susurand a mangaiere Vezi, pe-aceste vechi coclauri Au pierit toti pamantenii Au fost dusi de negre valuri Amagiti de mirodenii Tu probabil vii prin vreme Dintr-un loc fara de clipe Printr-o gaura de vierme Pe-ale dorului aripe Tu nu esti decat un dor Ratacit pe-a lumii scara Prefacut in zburator Hoinarind din seara-n seara Tu ce cauti nu mai este Ca asa e scris in stele Totul e acum poveste Iar tu esti numai parere Tu nu esti decat un clocot Care-ti cauti alinarea Sub al lumii mare clopot Te confunzi cu disperarea Ca sa scapi de suferinta Te coboara din visare Treci apoi prin pocainta In imensa resemnare Nici n-a terminat de spus Zana, ultimul cuvant C-am ajuns fara raspuns In padurea de argint Asteptand plecarea-n astre Pe a cerului curbura Prin luminile albastre Integrarea in natura Mihail Buricea, 02 Iunie 2006
84 La capatul gandurilor tale
La capatul gandurilor tale neintelese jocuri de lumini de umbre de rataciri fugare ajung aici la mine unde paradisul imaginat de noi in miezul unei ierni cu vise-naripate s-a destramat asa cum se destrama orice vis in zori la primul cantat de cocosi Nu pot sa cred! Cum a putut inima ta in sufletul meu sa emita un apel permanent ocupat de dor Orgoliul de care vorbesti tu nu se afla la mine Cuvintele mele nu sunt poleite cu miere ele canta ce tu nu ai inteles deconectandu-te de la sufletul meu pustiit si incarcerat de tine in clipa lipsita de tact si de noroc Mihail Buricea, 03 Iulie 2006
85 De ziua ta Marie draga
De ziua ta Marie draga Te cant in versurile mele Sa-ti fie viata primavara Sub cerul luminat de stele Sa fii mereu in fericire Iubita de o-ntreaga lume Sa radiezi de stralucire Sa fii pe-a nemuririi culme Mihail Buricea, 15 August 2006
86 A trecut amar vreme
Pentru aniversarea absolvirii liceului Mircea Cel Batrân din Râmnicul Vâlcea A trecut amar vreme Peste sufletele noastre Învatând la teoreme Sub curburile albastre Am umblat dupa himere Dupa stele trecatoare Uneori fara repere Am ramas sub astrul soare Am atins piscuri de munte Pe a lumii sfânta roata Ne-am trezit eroi de frunte Într-un joc facut de soarta Am crezut în nemurire C-am atins Nirvana vietii Când eram în fericire Pe tarâmul tineretii Dar s-au dus pe nesimtite Un sirag de ani de clipe Lasând urme-ncaruntite Pe-ale noastre vechi aripe Iar acum ca s-a scurs vremea Mi-amintesc cum se cuvine Întâmplari ce par aievea Celor ce vor fi si mâine Mi-amintesc de Borosan Proful meu de geografie Un om bun, un moldovean Asa cum mi-a placut mie Învatam destul de bine Formele de reliefuri Ape, munti, paduri, coline Bogatiile din sesuri Dintr-o graba, din eroare Când podisul sucevean Era tema de lucrare L-am tratat pe-l somesan Eu speram sa iau un zece La ce am tratat pe foi Si-am ramas blocat la voce Când mi-a spus c-am luat un doi Pentru ca eram ma rog Un elev de nota mare Nota doi în catalog N-a mai fost pusa se pare Doamna Borosan i-a spus Ratacirea sa mi-o ierte Ca altfel am presupus Ca va mânca mierte fierte Doamnei Borosan sa-i fie Amintirea-i nestirbita Era om de omenie Bunatate inedita Ne preda trecutul tarii Ne-nvata sa luam aminte La eroii apararii Stramosestelor morminte Iar istoria straveche Cu Georgescu o faceam Iar dintr-o porecla veche Babarezul îi ziceam Când de bavarezi vorbea Printr-o dictie confuza Babarezi el îi numea Consfintind porecla pusa Unde-o fi acum Georgescu Când monede ruginite Le-aducea Victor grotescu Ca vestigii inedite? Renunta sa ne testeze Le privea cu luare-aminte Încercând sa le plaseze În epoci de mai-nainte Si asa trecea un ceas De istorie hilara Ca am dus proful de nas Si-am scapat de ora iara Lazarescu unde este Ce ne învata de plante? Parca-ar fi într-o poveste Un degustator de poante Mi-amintesc de bunaoara Când i-am dus floarea tigancii Într-o zi de primavara Si-am expus-o în capul bancii S-a apropiat de mine Si mi-a zis-o-n latineste O cunosc cum se cuvine Purpureea se numeste Pentru dragostea-i abila Închinata multor plante I s-a zis domnu’ Zambila De cei ce veneau la carte Ne-nvata polenizarea Divizarea celulara Cum se face-ncrucisarea Pentru viata planetara Dar în urbe printre soapte Se zvonea ca Lazarescu Era fluture de noapte Ce-o iubea pe Cutarescu Numele nu i l-as spune Din motive delicate Era doamna cu renume Si ar fi peste se poate Într-o noapte-ntunecoasa A patruns în miez de noapte La domnita cea frumoasa Al sau sot fiind departe Dar în zori dupa sueta Când a vrut sa plece-acasa S-a urcat pe motoreta S-o pornesca si sa iasa În zadar dadea la cheie Fata-i era stacojie Nu avea macar idee Ca n-avea nicio bujie Speriat ca vremea trece Si ca soarele rasare A-ncercat pe jos sa plece Având o surpriza mare Cu bujiile în mâna Sotul doamnei iubitoare L-a rugat sa mai ramâna Ca sa scrie o dictare Ce-a urmat se presupune Întâmplarea ca o bila S-a rostogolit anume Povestind de domn’ Zambila Eu v-am spus un zvon ce este Dupa trecerea de vreme Un crâmpei dintr-o poveste Printr-o gaura de vierme Domnisoara Nisipeanu De româna profesoara Ea mi-a cultivat aleanu Dorul meu din inimioara M-a facut sa scriu poeme Sa cânt zbaterile mele Amintirile boeme Noaptea cerul plin de stele Pe distinsa profesoara Ce ne pregatea la mate O tin strâns la inimioara Si-o stimez cum nu se poate Profunzimea mintii sale Încadrata-n frumusete Mi-a fost steaua mea pe cale Ce m-a dus pe culmi semete Logica si cu rigoarea De Gibescu semanate Mi-au fost mie alinarea Cautarilor prin noapte Fizica predata-n scoala Pentru viata mi-a fost casa Când ne-o prezenta la tabla Profesorul Preoteasa Fara magica chimie Din Ababi-nvatatura Ar fi fost vrajitorie Aventura din natura Dar distinsa profesoara O maestra-n combinatii Ne-a-nvatat întâia oara O multime de reactii Unde-o fi acum Craciun Un boier far’ de pereche Cu un suflet cald si bun Ce preda latina veche Si acum imi vin în minte Pilde spuse în latina De profesor prin cuvinte Raspândind în jur lumina Amore, more, ore, re Probantur amicitie Au ramas sfinte repere În orice relatie Profesoara de franceza Care se numea Zinelli Ca o dulce-apoteoza Aparea în pragul salii Când în limba de pe Sena Ne vorbea despre cultura Ne simteam cuprinsi de tema Aventurii din natura De o rara frumusete Eleganta si distinsa O visam în tinerete Ca pe-o flacara aprinsa Limba dulce de pe Volga Din povesti si basme ruse Ne-o preda Turcanu Olga Prin tratatele impuse Însa doamna de la rusa Având har, dezinvoltura Ne-nvata ca limba-i pusa S-accesam marea cultura Pe Statescu n-am sa pot Sa-l exclud din a mea viata Ne-nvata sa facem sport S-avem zâmbetul pe fata Dar un loc aparte-n mine Doamna Gibea l-a indus O iubeam cum se cuvine Dar la nimeni nu am spus Ne-nvata la sociale Lucruri de regim impuse O sorbeam din ochi agale Si-o iubeam pe sub ascunse Profesoarei de desene Papusica poreclita Îi faceam glume nedemne De o buna conduita Un coleg ce n-a luat zece I-a pus clei pe taburete Iar când a-ncercat sa plece I-am vazut forme discrete Un echer ce bunaoara Sta pe tabla sa lucreze Un coleg cu-o lunga sfoara L-a legat sa-l manevreze Când a vrut sa deseneze Papusica cu renume A-nceput sa defileze Un echer ca o minune I-am citit pe fata spaima Neputând echerul prinde Iara noi râdeam cu faima Unor dirijori prin unde Muzica minunea lumii Mi-a fost vesnic o canona Neputând cânta luminii Dintr-o tara zis-afona Ca sa iau o nota mare Ma-nscriam la corul clasei Si mimam piesa-n cântare Ca sa-i fiu pe plac Taisei Într-o zi un muritor Un coleg din internat A voit în dormitor Ca sa-si ia ceva uitat Usa era încuiata Când plecam cu toti la carte Prin tablia descleiata Ne târam cum nu se poate În timp ce intra pe coate Internistul Naglabita A primit un sut în spate De la domnul Negoita Suparat de întâmplare Ca n-am spus cine-a-spart sala Ne-a pus usa în spinare În careu cu toata scoala Ca pedeapsa si mai mare Sa ne fie-nvatatura Am luat noua la purtare Din aceasta tevatura Viata mea din internat N-as putea s-o uit vreodata Si ar fi mare pacat În a vietii mele roata Domnisoara Pogaceanu Pedagog de moda veche Ne tinea din scurt tot anu’ Sa nu fim într-o ureche Vasilescu pedagoga Cea frumoasa si cocheta Când îl invatam pe Goga Ne-a fost mama indulgenta Iar Stoicescu doamna mare Se facea ca nu observa Ca iubeam la domnisoare Pe Capela cea superba Dirigintele de an Pshiholog iscoditor Era Sever domn Morjan Un barbat impunator Radia respect si teama Când cadeam în ratacire Trecea drept un prof de treaba De erai elev subtire N-am putut uita vreodata Pe a vietii mele spita Un director ca un tata Cum a fost domn Negoita Dumnezeu sa-l ocroteasca În gradina sa cu îngeri Pentru fapta pamânteasca Ce-a facut-o pentru tineri Si acum a venit vremea Sa ne-ntorcem în prezent Sa ne bucuram aievea Ca ne-am strâns pentru-un moment Sa oprim timpul pe cale Din albastra vesnicie Sa turnam vinu-n pocale Si sa-l bem în veselie Ca de mâine curge iara Într-un ritm necontenit Pe a lumii sfânta scara Spre reperul infinit Iara noi frunze de toamna Vom fi dusi de vântul sortii Spre genunea diafana Din împaratia noptii Vom lasa în urma noastra Amintiri ratacitoare Ca si pasarea maiastra Ne vom stinge în uitare În momentele solemne Cei ce-n urma vor ramâne Îsi vor aminti pesemne C-am trecut si noi prin lume Vom fi nume-n pomenire Pe-o bucata de hârtie La o sfânta mânastire Daca va mai fi sa fie Iar când timpul se va scurge Inundând valea genunii Orice urma se va sterge Din memoria luminii Va fi cum nici n-am fi fost Prin oceanul de lumina Scânteieri fara de rost Pe a cerului cortina Mihail Buricea, septembrie 2006
87 Într-o noapte profunda cu luna plina
Într-o noapte profunda cu luna plina un înger albastru a poposit la poarta visului meu spunându-mi ca este arhanghelul Mihail Era imbracat în flori de nufar pe cap purta o coroana de spini ce radiau lumini multicolore În picioare purta sandale diafane ce semanau cu doua nuci de cocos în mâna stânga avea steaua polara în mâna dreapta crucea sudului legate printr-un imens curcubeu sustinând întregul Univers Cu teama si uimire l-am intrebat: -De ce te-ai oprit la poarta sufletului meu? -Ce înseamna toate acestea? Cu glas de foc ca un tunet prelung mi-a zis: -Am venit sa-ti amintesc ca eu sunt începutul si sfârsitul sau cum spuneti voi, alfa si omega, iar tu nu esti altceva decât o clipa de timp din vesnicia mea -Dar ceilalti semeni ai mei, cine sunt? -Fiecare, dupa numele si destinul sau, este un strop din curcubeul acesta iar odata cu stingerea ta se vor stinge si ei scufundându-se în marea de-ntuneric stergându-li-se orice amintire Un cântec prelung de cocos se auzi în miez de noapte un fulger apocaliptic prefacu îngerul albastru si curcubeul într-o puzderie de cuante lasând în urma lor o dâra diafana de lumina în timp ce alfa se confunda cu omega ca si când nimic n-ar fi fost vreodata Mihail Buricea 08 Noiembrie 2006
88 Transplant de silicoane cu peripetii (banc versificat)
O tânara frumoasa cum n-a mai fost sub soare s-a prezentat la medic sa-i spuna ce o doare N-avea o boala grava de care sa se teama dorea pe orice cale s-o bage dragu-n seama Desi de la natura avea frumoase tâte voia cum este moda iubitul sa-si atâte Atunci când strânse banii, mai multe milioane se hotarî de graba sa-si puna silicoane Ajunsa-n cabinetul unui chirurg distins cu frumusetea-i rara pe medic l-a surprins -Ai tâte minunate destul de marisoare eu cred ca nu e cazul ca sa le schimbi, se pare -M-am hotarât, vreau tâte mari pentru amantul meu si pentru asta fac orice, chiar daca va fi greu Va rog sa luati în seama, fara peroratie sa faceti ce e bine pentru operatie Vazând ca nu e cale decizia sa-i schimbe o interna pe fata ca sânii sa-i preschimbe Dupa multe analize si investigatii a sosit si ziua mult doritei operatii Goala pe o veche targa sub cearsaf albastru astepta pe hol chirurgul, ca pe sfântul astru Am uitat sa precizez ca din întâmplare holu-acesta se gasea într-o renovare Îmbracat într-un halat de un alb imaculat un barbat privea cu jind sub cearsafu-i ridicat Avea fata stacojie de ce el vazuse trupul fetei cu pricina îl înnebunise Rând pe rând mai multi barbati în halate albe au facut la fel ca primul ochii sa si-i scalde La toti fata le cazuse când priveau al fetei trup si adulmecau minunea cum adulmeca un lup Minunata domnisoara si-a pierdut rabdarea vazând cum se prelungeste reexaminarea cum în grup barbatii-n alb s-amuzau destul de tare dupa ce-o vazusera din cap pâna în picioare Speriata astfel fata l-a-ntrebat pe ultimul -Operatia nu-ncepe, ca imi iese sufletul? -Noi nu avem de unde sti, suntem necunoscatori medicina ni-i straina, suntem simpli vopsitori -Noi nu stim ce e cu tine, care-ti este rolul noi suntem adusi aicea, sa vopsim tot holul ne-am mirat si ne-am distrat cum o tânara frumoasa sta întinsa pe o targa, desi este sanatoasa 15 Noiembrie 2006
89 O tânara bruneta cu urechi de blonda (banc versificat)
O tânara bruneta frumoasa ca o zâna ce-a terminat liceul cu medie prea buna ca dar de la taticul sau stilat ca si un lord s-a pomenit în zori de zi cu un Fiesta Ford Omisesem sa va spun ca scumpa domnisoara documentul de sofat si-l luase în primavara Când a vazut masina cum stralucea în soare un diavol pus pe pozne a pus-o la încercare Prin mobilul Erikson cât ai zice un cuvânt prietenul si-a invitat sa soseasca ca un vânt sa-i arate ce cadou a primit la majorat de la dragul sau tatic la un pret nemasurat Luati de-al valului destin pe soseaua soarelui în masina ce rula cu viteza gândului ascultau cazuti în transa muzica manelelor ca si când ei ar fi fost integrati vedetelor Prietenul de la volan într-o curba oarecare apucat de-un somn usor a intrat în derapare s-au izbit de-un plop batrân de pe marginea soselii ramânâd blocati în ford dupa urma paruielii A sosit urgent salvarea de i-a dus la un spital sa-i consulte si trateze într-un mod fundamental Domnita cea bruneta n-a avut mare noroc a ramas fara urechi neputând tine obroc L-a rugat pe un chirurg daca poate fi profund noi urechi sa-i transplanteze de la orice muribund În final domnita noastra a avut sanse marite când o blonda tinerica a murit pe negândite Iscusitul nostru doctor i-a plantat urechi de blonda transformând bruneta noastra într-o dulce Gioconda A rugat-o periodic sa vina la consultatii ca sa vada cum se simte dupa aste operatii Domnisoara brunetica era mândra de transplant si venea cu drag la medic s-o consulte la implant L-a asigurat pe doctor ca se simte dupa lege ca aude foarte bine dar nimic nu întelege Mihail Buricea, 18 Noiembrie 2006
90 Un pirat desfigurat
Un pirat, dintre aceia ce strabat mari si oceane, pentru-a jefui corabii si vapoare bogatane, dupa ani si ani de lupte pe oglinzile de ape, într-un bar din tinerete, a intrat sa se adape. Când barmanul l-a zarit, dupa vreme îndelungata l-a intrebat, vazându-i moaca, cum era desfigurata : - Ce s-a intâmplat cu tine, de arati asa ca dracu’? - Nu-inteleg ce vrei a spune? se rasti la el, ciracu’. - Pai, cu multa vreme-n urma, aratai frumos si demn, daca mintea nu ma-nseala, nu aveai picior de lemn. - O batrâne ! Ai dreptate ! Intr-o lupta cu-un vapor o ghiulea batu-ar vina, m-a lasat fara picior. - Asta înteleg acum, dar cârligul de la mâna cum ai reusit sa-l ai, ca podoaba la-ndemâna? - Intr-o alta lupta data, am fost prins si capturat, drept pedeapsa, inamicii, mâna dreapta, mi-au taiat. - Dar cu peticul la ochi, ce pot sa-nteleg eu, oare? - Ochiul stâng mi-a fost pierdut de o mica zburatoare. - Nu mai înteleg nimic, ma cuprinde disperarea. - Când zbura deasupra mea, a trecut-o usurarea. - Dintr-un simplu gainat, într-o libera cadere, nu se poate sa ramâi, la un ochi, fara vedere. - Ba se poate asa ceva, cineva chior sa ramâna, era prima zi din viata, când purtam cârlig la mâna. Mihail Buricea, 28 Noiembrie 2006
91 Atâta toamna-i pe pamânt
Atâta toamna-i pe pamânt pustiu de frunze prin gradini dansând haotic cu un vânt stârnit din cer printre ciulini Din când în când din temporar se-aud croncanituri de ciori ca-ntr-un cortegiu funerar jucat de niste bieti actori Un câine latra-n disperare lânga o moara parasita iar clipele apasatoare sporesc a tragica ispita E totul cenusiu în spatii apusul sfâsie lumina sub spectru-ntunecat al noptii se lasa peste tot cortina Printre nori de vata luna nu aduce linistirea ci amplifica furtuna dezolarilor de-aiurea Si ca totul sa ramâie un pustiu de toamna sumbra tipa-n noaptea cea târzie o ciovic-ascunsa-n umbra Mihail Buricea, 01 Decembrie 2006
92 De ziua ta iubita noastra tara
De ziua ta iubita noastra tara noi iti uram s-ajungi pe culmea lumii sa fii asa cum e o floare rara crescuta din marinimia humii Poporul tau sa fie-n bucurie lipsit de întristare si durere sa te iubeasca-n veci fara simbrie sa fii pentru copii tai repere Sa iti cinstesti la sarbatori eroii acei ce au cazut în grele lupte si n-au lasat pe vatra ta strigoii din vlaga muncii tale sa se-nfrupte As vrea ca vigilenta ta sa fie pe viitor un scut de aparare în fata celor care din trufie te vor anexa lor la desfatare Iar ca sa fii mereu o mama dreapta te rog sa faci ca doamna cu balanta sa judece corect oricare fapta sa nu distruga-n fii tai speranta Si as mai vrea din vechea noastra casa sa izgonesti din jurul tau minciuna sa nu mai stea cu regele la masa sa-ti murdareasca cu noroi cununa As vrea sa faci tot ce se poate face sa asanezi strabuna ta mosie de tot ce este rau si nu-ti da pace sa fii de-a pururi dulcea Românie Iar azi în prag de mare sarbatoare la Alba Iulia-n cetatea sfânta s-aniversam pe sacrele altare Unirea Mare care nu se uita Sa arboram drapele tricolore în fiecare colt din vatra noastra sa simta lumea în aceste ore ca esti o stea din zarea cea albastra Iar imnul drag Desteapta-te române sa-l fredonam piosi cu mic cu mare convinsi ca-n multe veacuri va ramâne simbolul sacru-n ceas de sarbatoare Mihail Buricea, 1 Decembrie 2006
93 Atâta toamna ...
Atâta toamna este pe pamânt pustiu de frunze moarte prin gradini danseaza diabolic cu un vânt stârnit nebun din cer printre ciulini Din când în când venind din temporar se-aud strident croncanituri de ciori ca-ntr-un cortegiu lung si funerar jucat în crâng de niste bieti actori Un câine latra-n noapte-a disperare lânga o moara veche parasita iar clipele ce curg apasatoare sporesc mereu o tragica ispita E totul cenusiu în strâmte spatii apusul zilei sfâsie lumina sub spectrul din împaratia noptii se lasa peste suflete cortina Printre norii grosi si negrii luna nu aduce-n inimi linistirea ci amplifica nespus furtuna impaienjenind strident gândirea Si ca tot ce misca sa ramâie un pustiu adânc de toamna sumbra tipa trist în noaptea cea târzie o ciovica dintr-un colt de umbra Mihail Buricea, 02 Decembrie 2006
94 Coboara din galaxii heruvimii, îngerii
tuturor poetilor si cititorilor de pe www.poezii.ro Coboara din galaxii heruvimii, îngerii s-aduca pe-acest pamânt spiritul domnului sfânt Slava cerului sa cada la voi oameni în ograda în seara de Mos Ajun seara bunului Craciun Sa v-aduca sanatate belsug si prosperitate pacea sa va însoteasca dragostea în voi sa creasca Sa aveti zile senine în tot anul care vine viata voastra sa devina o minune de gradina Casa sa va fie plina de copii si de lumina s-aveti suflete curate de iubire s-aveti parte Mihail Buricea, 24 Decembrie 2006
95 Într-o noapte profunda
Într-o noapte profunda cu luna plina un înger albastru a poposit la poarta visului meu spunându-mi ca este arhanghelul Mihail Era imbracat în flori de nufar pe cap purta o coroana de spini ce radiau lumini multicolore În picioare purta sandale diafane ce semanau cu doua nuci de cocos în mâna stânga avea steaua polara în mâna dreapta crucea sudului legate printr-un imens curcubeu sustinând întregul Univers Cu teama si uimire l-am intrebat: -De ce te-ai oprit la poarta sufletului meu? -Ce înseamna toate acestea? Cu glas de foc ca un tunet prelung mi-a zis: -Am venit sa-ti amintesc ca eu sunt începutul si sfârsitul sau cum spuneti voi alfa si omega iar tu nu esti altceva decât o clipa de timp din vesnicia mea -Dar ceilalti semeni ai mei cine sunt? -Fiecare dupa numele si destinul sau este un strop din curcubeul acesta iar odata cu stingerea ta se vor stinge si ei scufundându-se în marea de-ntuneric stergându-li-se orice amintire Un cântec prelung de cocos se auzi în miez de noapte un fulger apocaliptic prefacu îngerul albastru si curcubeul într-o puzderie de cuante lasând în urma lor o dâra diafana de lumina în timp ce alfa se confunda cu omega ca si când nimic n-ar fi fost vreodata Mihail Buricea, 17 Ianuarie 2007
96 Cine suntem?
De cele mai multe ori nu suntem altceva decât niste cifre codificate cu structura gaallzzjjnnnn unde: - g=1, 2, 3, 4, etc. ocupând în memorie doar trei biti si care semnifica genul fiecarui individ adica masculin, feminin, neutru, ambigen, etc. - aa pe sase digiti binari apartine intervalului [00,99] si specifica anul pogorârii noastre din haos si uitare pe acest tarâm ratacitor prin vreme - ll variaza în intervalul [1,12] reprezentabil pe patru cifre binare si povesteste despre luna în care am aparut ca niste capete de locuitori în dubla calitate de producatori si consumatori anuali în dari de seama statistice bune pentru informari destinate fraierilor - zz un întreg natural si pozitiv cu valori între 1 si 31 amintind tuturor ziua când soarele a rasarit pentru prima data pe o strada oarecare codificata cu zece caractere ASCII - jj un numar cuprins în multimea [01,41] care probabil reprezinta codul plaiului mioritic adica al judetul în care locuim muncim si ne chinuim sa scriem versuri albe sau clasice - nnnn un numar de ordine dintr-un registru de evidenta al populatiei mature în viata sau în moarte de la care se pot colecta taxe si impozite pentru bunastarea celor ce muncesc În concluzie nu suntem ceea ce pretindem ca suntem ci câte un Cod Numeric Personal sau prescurtat câte un CNP si atunci mai conteaza ce spunem sau cum ne descriem iluziile pierdute prin labirinturile gândurilor noastre transpuse în albastre poeme? Asa te-a mai descris cineva cap de locuitor anonim unic identificat în mase numai printr-un CNP? 10 Februarie 2007
97 La toate zânele de pe pamânt
La toate zânele de pe pamânt sotii fiice si iubite scumpe îl rog pe bunul Dumnezeu cel sfânt sa le aduca fericirea-n cupe La fetele printese-n devenire din ghiocei si albastre viorele sa le sadeasca-n suflete iubire frumosi luceferi coborâti din stele Sa fie-nvaluite-n fericire când sunt iubite fara de sfârsit sa simta c-au ajuns în nemurire si au atins reperul infinit As mai ruga al primaverii foc s-aduca-n dar frumoaselor domnite sub astre-aducatoare de noroc albastre flori de-mpodobit cosite Iar celor care sunt în jurul meu si ma iubesc curat fara simbrie le dau al primaverii curcubeu din toate florile de pe câmpie Si celor care m-au iubit odata în mersul vietii mele pe sub soare le dau la fiecare lumea toata cu galaxiile nepieritoare Mihail Buricea, 11 Februarie 2007
98 Nu sunt decât o frunza moarta-n vânt
Nu sunt decât o frunza moarta-n vânt purtata de furtuna pe coclauri sunt o-ntâmplare vie pe pamânt iscata din înfricosate valuri Mai sunt o prelungita rugaciune în noptile cu vise-mpovarate si sunt altarul meu de-nchinaciune în drumul meu spinos spre mizanoapte Sunt o napasta dintr-un vis rebel ce ma-nsoteste-n marea aventura si sunt speranta vie catre cer în trecerea-mi fugara prin natura Sunt un copil al tatalui ceresc trimis ca sa-i admir lucrarea sfânta s-o întregesc si sa o preamaresc pe-a cerului curbura revoluta Iar când menirea mea va lua sfârsit ma voi topi în zarile albastre voi sta cu Dumnezeu la infinit si vom crea necontenit noi astre Mihai Buricea, 25 Februarie 2007
99 As implora al primaverii foc
as implora al primaverii foc s-aduca-n dar frumoaselor domnite sub astre-aducatoare de noroc albastre flori de-mpodobit cosite iar celor care sunt în jurul meu si ma iubesc curat fara simbrie le dau al primaverii curcubeu din toate florile de pe câmpie si celor care m-au iubit odata în mersul vietii mele pe sub soare le dau la fiecare lumea toata cu glaxiile nepieritoare Mihail Buricea, 08 Martie 2007
100 Balada ciumei rosii
Ciuma rosie se stie cine-adus-o pe câmpie Engels, Marx si Lenin frate clone de genii stricate iar pe-al nostru plai de frunte au patruns clone mai multe sa ne bage-n colectiva ca pe un program în stiva de la Moscova badie clone câte vrei o mie veneau sa implementeze si sa metamorfozeze sa faca din oaie capra din tiganca deputata sa faca din cal magariu din tiganiu secretariu Ana, Luca si cu Dej au bagat spaima-n burgheji ei fi’nd clone adevarate de rusnaci înversunate iar cu ei veneau în cete cominterni ca sa ne-ndrepte vroiau sa ne faca bine sa traim cum se cuvine însa ei ca venetici aveau numele în ici cum ar fi tov Moscovici sau faimosul de Draghici criminalul de Nicolski era de-al lui Maxim Gorki clona rusa înregistrata pentru români fabricata ca sa nu ne prindem noi se clonau în daci apoi ne-nvatau si zi si noapte ideologii spurcate lipsite de Dumnezei ne vroiau pe toti atei sa ne poata anula si usor manipula sa transforme lumea toata într-o tara-nsingurata în popor american condus de un rus armean provenit dintr-un clonar aventurier spagar Fara casa fara masa ne-nvatau lupta de clasa ca mereu sa ne dezbine si apoi sa ne domine sa muncim plini de nevoi sa fim toti un plai cu boi când minciuna s-a-mputit au dat-o iar la cotit însa unul mai misel un oportunist de fel a facut o condamnare a ciumei la drumul mare pe care al sau parinte ne-a adus-o mai-nainte iar acum cadelnita o noua gaselnita fac mereu mobilizare pentru o globalizare sa aiba lumea în mâini sa fim toti niste straini în Republica Globala ca-ntr-o minunata oala Mihail Buricea, 23 Martie 2007
Cuprins: poemele 101-120
101 Un poet dintre aceia ce se cred stapâni pe limba 102 Oriunde-am fi în lumea asta larga 103 Îti mai amintesti, fa? 104 1907-2007, un veac de suferinte taranesti 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120
101 Un poet dintre aceia ce se cred stapâni pe limba
unuia care se crede mare poet pe Europeea Un poet dintre aceia ce se cred stapâni pe limba da cu tifla-n poezia celui care nu-l colinda iar mai nou se crede critic avizat si cu emfaze si mereu se da în petic în bombasticele-i fraze mai deunazi aflaram cu stupoare inocenta si cu toti ne minunaram ca si-a dat valoare certa daca trei poeti îl cânta pentru textele-i subscrse el se crede cap de lista cu valori în arta-nscrise sau umblând prin tribunale a pledat singur la bara si prin hotarâri banale si-a primit valoare clara? Daca cineva-ndrazneste opera sa-i comenteze sare-n sus de sapte deste si-l pune pe metereze Am mai spus-o si-altadata omul de certa valoare sta cuminte si asteapta de la lume confirmare nu iasa la drumul mare pe cel slab ca sa-l doboare cu securea din spinare E un nobil de onoare! Cin' sa fie cin' sa fie omul nostru de hârtie din aceasta poezie pe care oricine-l stie? Mihail Buricea, 24 Martie 2007
102 Oriunde-am fi în lumea asta larga
Aici sunt marile paduri de fag ograzile cu pruni si meri în floare aici e locul nostru cel mai drag din universul tot în dilatare La noi în cimitire neclintite zac toti strabunii nostri dusi la cer pe care-n sarbatorile sfintite îi pomenim cum se cuvine prin eter Iar lânga ei mai zac învatatorii trecuti de multa vreme-n nemurire asa cum toamna pleaca-n sud cocorii lasându-ne în inimi pustiire Oriunde-am fi în lumea asta larga în care-am pribegi din întâmplare aici la noi n-i lumea cea mai draga iar viata ne e numai sarbatoare Izvoarele copilariei noastre ne susura în clipe de durere când prin curburile albastre peregrinam lipsiti de mângâiere Când prin straini ne duce un destin oricât ne-ar fi trairea de frumoasa ne zboara gândul nostru din senin prin locurile calde de acasa Iar când ne-apasa dorul de parinti de vremurile noastre petrecute venim piosi ca niste fii cuminti sa ne-amintim de clipele pierdute Mihail Buricea, 26 Martie 2007
103 Îti mai amintesti, fa?
- Îti mai amintesti, fa? - Ce sa-mi amintesc? - De Beregata, Ghiara, Curcubete, Trocan, Ioana lu' Taiflas, de Curgras, Peagu, Sârboica, Coada-al Tâcului, Ioana lu' Pilica, de Mierla, Torica, Pitigoi, de Manoila al lu' Ion al Ionicî, Motârcan, Blotea, Chisâr, chioru', de Brandea, Toma Oala, Lia Merfului, de Samoila Bruma, Margareta lu' Neamtu, Floarea lu' Turismu, de-al lu' Gule, Costica a lu' Tete, de muierea lu' Turicu, Genica lu' Buzdugan, de Mizurelu, de Ilina Sâmii, fata lu' Duman, de Caiura, dogaru' copilu' lu' Cionica, de Brabete, Licioana, de Veta lu' Gresie, de-al lu' Papuc, de Banica, Lice a lu' Firica, de Anica lu' Tevelei, Mielu lu' Berbecel, de Bursucanu, Oncica, de-al lu' Maruntelu de Busoi al batrân ...................... - Aha, îmi amintesc, fa, da' nu de toti, ca nu mai tâu minte, da' pa Bie, îl sarisi - Taci, fa, ce-ti veni, îl omorâsi, tu, p-asta, l-am vazut ieri, la pomana lu' Gandi - Da', fa, ai dreptate, uite ca gresi, ma ratuti - Da' pe Gorita îl spusasi? - Care Gorita, fa? - Al Sâii Iancului - Nu, fa, ca nu-l stiu, eram mica când s-a dus - Auzi, fa, bate clopotu' la biserica, tot ala la beci îl trage? - O fi vreo sarbatoare, mâine - Ce, sarbatoare, nu vezi ca bate rar, a moarte - O fi murit Balaceanu, ca zace de doi ani - De, de, o fi murit saracu' - Bine ca l-a luat Dumnezeu, ca s-a chinuit, ca un câine, urla de durere, ca din gura de sarpe, da' mai rau, s-a patimit muierea lui - Asa e, acum s-a usurat, si el, si muierea lui -Doamne, câti morti sânt si câti om fi uitat, de traiau, astia, toti, nu mai aveam loc în sat - De, saracii - E, saracii... - Acum urmam noi - Nu te poti opune, asa a rânduit Domnu', n-ai ce face! Mihail Buricea, 27 Martie 2007
104 1907-2007, un veac de suferinte taranesti?
Cum oare se numea acum un veac partidul aflat la cârma tarii-n noua sute sapte când saracia culminase cu stupidul iar satele intrasera în miez de noapte? Cum se numeau tâlharii ce nu aveau rusine si-n fiecare an pe haturi confiscate de-naintasii lor prin strâmtorari meschine lasau taranii nostri cu vise spulberate? Cum se numeau acei ciocoi de stârpe-aleasa ce socoteau taranii ca niste vite în jug si îi lasau flamânzi fara nimic pe masa dupa un an istovitor la cornele de plug? Cum se numeau boierii hulpavi nesatiosi lipsiti de orice Dumnezeu si omenie ce transformasera prin jug în niste zdrenturosi taranii ce trudeau pe-ntinsa lor mosie? Cum se numeau acele fiare blestemate ce violau copile de tarani în plina floare ce le slujeau din zori si pâna-n miez de noapte pentru o masa facuta din resturi de mâncare? Cum se numeau cei ce luau flacaii de pe coaste cu un arcan ca pe bursucii prinsi în scorburi si-i înrolau cu forta în nationala oaste sa lupte pân' la moarte pentru meschine scopuri Atunci la cârma tarii noastre sub steagul tricolor erau sacali obladuiti de un rege importat ce-si rotunjeau averea furând pe fata-acest popor si reducându-i viata la un calvar nesuportat Iar când de foame, de frig, la prag de nerabdare în anul blestemat o mie noua sute sapte s-au rasculat taranii ajunsi la disperare cei vinovati i-au împuscat de frica pe la spate August 2007
inapoi